03-01. Sf. Ioan al lui Dumnezeu

Views:
 
     
 

Presentation Description

No description available.

Comments

Presentation Transcript

Sfinţii,prieteniinoştri : 

Sfinţii,prieteniinoştri “Aceasta este voinţa lui Dumnezeu: sfinţirea voastră” (1Tesaloniceni 4,3)

Sf. Ioan al lui Dumnezeu : 

Sf. Ioan al lui Dumnezeu A trăit între 1495 şi 1550 Sărbătorit la 8 martie (calendarul latin) Patron al spitalelor

Slide 3: 

s-a născut în 1495 în Portugalia păstor, salahor, vânzător convertit după o predică a Fer. Ioan de Avila vagabond prin lume

Slide 4: 

lumea îl considera nebun numit Ioan al lui Dumnezeu închis într-un ospiciu pentru bolnavi mintali “Veniţi şi vedeţi. Găzduim o singură persoană nedemnă: şi aceea sunt eu.”

Slide 5: 

Faceţi bine, fraţilor, pentru voi înşivă! Fatebenefratelli Fraţii Ospitalieri, fără regulă scrisă numit Patron al spitalelor a murit la 8 martie 1550

Slide 6: 

Sfinte Ioan al lui Dumnezeu roagă-te pentru noi! organizarea spitalelor pe secţii, după boli afecţiune umană pentru bolnavii mintali intuiţii extraordinare Să ne ajute şi pe noi să vedem în cei bolnavi chipul lui Cristos, şi să ne bucurăm de ocazia pe care ne-o oferă, ca prin ei să îl slujim pe Domnul.

Sf. Ioan al lui Dumnezeu : 

Sf. Ioan al lui Dumnezeu Material pregătit în parohia greco-catolică Mănăştur 1 Vest, cu hramul Coborârea Spiritului Sfânt, din Cluj-Napoca

Textul de citit : 

Textul de citit Biografie Ioan Ciudad s-a născut într-o familie de muncitori, în Portugalia, în anul 1495. Simţul aventurii pe care îl avea în sânge l-a purtat încă din copilărie departe de casă, până în Spania. De aici s-a înrolat în armată, şi mai apoi a vagabondat prin lume, făcând tot felul de munci: păstor, salahor în construcţii, vânzător de cărţi. La Granada, la 20 ianuarie 1539, după ce a ascultat o predică a Fericitului Ioan de Avila, s-a hotărât să înceapă o viaţă nouă. A vândut cărţile şi librăria, s-a lipsit până şi de încălţăminte şi de haine, şi a început să cerşească pe străzile Granadei. Darurile pe care le primea de la trecători le împărţea celor mai lipsiţi decât el. Dar fervoarea sa a făcut ca populaţia oraşului să îl considere nebun, şi a fost închis la balamuc. Aici, şi-a dat seama de situaţia aberantă în care erau ţinuţi bolnavii mintal şi, în inima sa, a hotărât să facă ceva în această direcţie. Ieşit din ospiciu, a început să se îngrijească de cei bolnavi, înfiinţând mai multe spitale pentru ei. Lucrarea lui s-a bucurat de susţinerea Episcopului locului, şi oamenii îl numeau Ioan al lui Dumnezeu. Acuzat de unii că spitalele sale erau cuiburi de vagabonzi, spunea: "Veniţi şi vedeţi. Veţi descoperi că găzduim o singură persoană nedemnă de a mânca pâinea oferită: şi aceea sunt eu." Când Ioan cerea pomană, spunea întotdeauna: "Faceţi bine, fraţilor, pentru voi înşivă!", pentru a aminti fiecăruia că cine dă unui sărac, dă lui Dumnezeu. De aici şi numele de "Fatebenefratelli" dat astăzi fiilor săi spirituali. El nu se gândea să fondeze un ordin sau o congregaţie călugărească: colaboratorii săi erau laici care voiau să slujească, asemenea lui, celor bolnavi, şi el i-a numit simplu "Fraţii Ospitalieri". Când a murit, la 8 martie 1550, nu a lăsat nici o regulă scrisă, ci doar câteva scrisori. Înmulţirea fundaţiilor şi a colaboratorilor, după moartea sa, a determinat Sfântul Scaun să le dea fraţilor o regulă şi un statut juridic. A fost declarat sfânt în 1690. Papa Leon al XIII-lea l-a numit patron al spitalelor şi al tuturor celor care lucrează la refacerea sănătăţii bolnavilor. Rugăciune Ioan al lui Dumnezeu nu este amintit numai pentru sfinţenia sa, ci şi pentru intuiţiile sale extraordinare. Într-o vreme în care bolnavii stăteau la grămadă în spitale, riscând să se aleagă cu boli şi mai grave, Ioan şi-a organizat spitalele pe secţii, conform cu diferitele boli, şi fiecărui bolnav i-a dat un pat curat şi corespunzător. Şi mai revoluţionară a fost opera sa cu bolnavii mintali. Consideraţi pe atunci posedaţi de diavol, aceştia erau puşi în lanţuri şi pedepsiţi. Ioan, după ce încercase în propriul trup unele tratamente inumane, a decis ca, în spitalele sale, să le acorde mai mult decât altora afecţiunea umană: trebuiau să fie iubiţi mai mult şi niciodată loviţi sau puşi în lanţuri. Să ne ajute Sfântul Ioan şi pe noi să vedem în cei bolnavi chipul lui Cristos, şi să ne bucurăm de ocazia pe care aceştia ne-o oferă, ca prin ei să îl slujim pe Domnul. Sfinte Ioan al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

authorStream Live Help