Organizatii Evreiesti de auto aparare

Slide 1: 

Adresă YOUTUBE: http://www.youtube.com/watch?v=5EKMsrVk1cc Vasile Mesaroş - Anghel Organizaţii Evreieşti de auto apărare în Yishuv (comunităţile Evreieşti din Palestina)

Slide 2: 

Organizaţii Evreieşti de auto apărare in Yishuv (comuniţăţile Evreieşti din Palestina)

Slide 3: 

1 ORGANIZAŢII EVREIEŞTI DE AUTO APĂRARE ÎN YIŞUV (COMUNITĂŢILE EVREIEŞTI DIN PALESTINA) ÎNCEPUTUL  S-a născut la Saraievo, în Bosnia. După o perioadă de studii la Ierusalim (unde devine adeptul perceptelor iniţiatice ale învăţăturii Kabbala) se reântoarce în Serbia unde conduce o mică comunitate sefardă în localitatea Semlim (Zemun) de lângă Belgrad (1825). Numele lui: Rabbi Yehuda Solomon Alkalay[1]. Alkalay, în lucrarea sa din 1834, ’Shema Yisrael’, ('Ascultă popor al lui Israel') porneşte de la ideea că a te ruga şi a deplânge starea evreului din Galut (exil) în faţa lui Dumnezeu cerând, ca prin manifestarea Forţei Lui, poporul Evreu să fie din nou strămutat în ’Pământul Promis – Ţara Sfântă’ trebuie înlocuită cu o acţiune organizată şi susţinută financiar pentru Reântoarcerea pe ‘Pământul Promis’. Fenomenul de Reântoarcere a populaţiei de Evrei în Palestina, asociată cu achiziţionarea de pământ, a produs, în 70 de ani, creşterea numărului de Evrei din Palestina. Preţul a fost degradarea relaţiilor între Arabi şi Evrei în Palestina. Relaţia de coabitare între ei este erodată de un fenomen care elimină liniştea: expansiunea intoleranţei pe care o provoacă o masivă mişcare de populaţie. Este, pe de altă parte o manifestare a dispreţului pe care o au cei ce deţin puterea (potentaţi Evrei sau Şeici Arabi) faţă de oamenii pe care îi conduc şi faţă de perceptele Dumnezeului Unic (fie El : YHWH, IISUS, ALLAH). [1] Adresa Video Link: http://www.youtube.com/watch?v=vRF-FhCmHeA 

Slide 4: 

Când liderii nu ştiu să guverneze altfel, folosesc URA, INTOLERAŢA, şi CONFRUNTAREA… de ce? numai Dumnezeu ştie!. Rezultatul a fost lupta între Evrei şi Arabi, pentru supravieţuire în Palestina.  Fenomenul dezvoltării auto apărării populaţiei din Yisuv[1] în perioada 1918 – 1948 a fost îndelungat şi cu numeroase ‘sincope’, provocate atât de condiţiile existente în perioada ocupaţiei Britanice (1918-1920), a Mandatului Britanic asupra Palestinei (1920-1948), cât şi a faptului că populaţia evreiască din Palestina nu avea experienţa atacurilor extremiste, ce au început în 1920, împotriva aşezărilor Evreieşti din regiune.  Pentru a înţelege unde ar fi trebuit să se ajungă, prezentăm câteva fragmente din ‘Declaraţia Organizaţiei Mondiale Sioniste’, făcută la 03.02.1919, în plenul Conferinţei de Pace de la Paris:  “I. Palestina trebuie să fie plasată în astfel de condiţii politice, administrative şi economice care vor asigura instituirea acolo a ‘Casei Naţionale Evreieşti’ ... fiind în mod clar de înţeles că nimic nu se va face, care poate aduce atingere drepturilor civile şi religioase existente ale Comunităţilor ne - evreieşti din Palestina sau la drepturile politice de care s-a bucurat statutul de evrei, în orice altă ţară.”...  “II. Va fi pentru totdeauna o cea mai completă libertate a cultelor religioase pentru toate crezurile din Palestina. Nu există nici o discriminare în rândul locuitorilor cu privire la cetăţenie şi drepturi civile, pe motive de religie sau de rasă.”  “III. Palestina nu este suficient de mare pentru a primi mai mult de o parte a evreilor din lume. Cea mai mare parte a celor paisprezece milioane, împrăştiate prin mai toate ţările trebuie să rămână în localităţile lor actuale...Casa Naţională Evreiască va fi de mare [1] Nume generic ce desemnează populaţia evreiască din Palestina 2 

Slide 5: 

valoare pentru ei ..., va inspira aceste milioane de evrei, de multe ori până acum deznădăjduiţi, o nouă speranţă ... va avea un standard ridicat de viaţă, pentru cetăţenii evrei şi ne evrei în locurile în care aceştia locuiesc”  Se solicita stabilirea graniţei în următoarele coordonate: Nord: Marea Mediterană la sud de Sidon, pe linia izvoarelor de captare din Munţii Liban (EL KARAON) la EL BIRE urmând linia de delimi- tare între cele două bazine: Wad EL Kook şi Wadi ET TEIM, de acolo într-o direcţie de la linia de delimitare între pantele la Est şi Vest de Hermon. Est: Hermon, NAHR MUGHANIYE, urmând calea ferată Hedjaz, la Sud de Golful Akaba. Sud: se va negocia cu Guvernul Egip- tean Vest : Marea Mediterană În urma tratativelor de pace, la San Remo (Italia) se va definitiva ‘Harta San Remo 1920’ pentru Palestina, care asigura o separare clară a celor două zone (Evrei şi Arabi) având ca graniţă râul Iordan.  Recitirea acestui document îmi aminteşte de Eseul ’Altneuland’ (‘Noul nostru Ţinut’) scrisă de Theodor Herţl în octombrie 1902. El descrie un Stat Evreu cu o economie bazată pe noi tehnologii, cu o cultură europeană, cu o dezvoltată protecţie socială. O ţară liberală, având o completă libertate a religiilor, separate de puterea politică; în care evreii şi ne evreii să aibe drepturi egale: ’Statul Evreu nu este o ţară a opresiunii naţionale ci un loc în care sentimentul de frăţie şi egalitate va prevala’ scria Vizionarul Sionismului [1]. Erau premizele unei rezolvări a Reântoarcerii Evreilor pe ‘Pământul Promis’, pentru constituirea unui stat multirasial în care ar fi prosperat atât Evreii cât şi Arabii, [1] Adresa Link Video: http://www.youtube.com/watch?v=hi0jPzA_aFA 3 

Slide 6: 

4  beneficiind de tehnologie şi fonduri infuzate de Organizaţia Mondială a Evreilor.  Au existat între 1918-1920 tratative între Chaim Weitzmann (lider al Congresului Mondial Sionist) şi Emirul Feisal, viitorul rege al Arabiei Saudite[1].  În 6 februarie 1919 Emirul Feisal, în cuvântarea susţinută în faţa Conferinţei de Pace, în care solicită independenţa Arabiei, menţionează acordul şi garanţia sa pentru o Palestină : enclavă a ‘Sioniştilor Evrei’. Speranţa lui Faisal era ca Weitzmann să sprijine total pe arabi în diferendul lor cu Franţa pentru litoralul Sirian, formând o ‘antantă Semitică’. Tratativele eşuează în 1920; dată de la care încep ‘revoltele Arabe’ în Palestina.  Lovitura de graţie dată acestei şanse de coabitare între Arabi şi Evrei este a Imperiului Britanic. În 1921 77% din teritoriul Palestinei, stabilit la San Remo, este alocat unui nou stat: Emiratul Arab al Iordaniei. În felul acesta Marea Britanie îşi asigura controlul asupra unui teritoriu revendicat de Regele Feisal al Arabiei Saudite, acordâdu-l unui fidel al ei , Emirul Hussein, viitorul Rege al Iordaniei. Noul stat este susţinut material, financiar şi militar de Imperiul Britanic. Practic era vorba despre teritoriul Palestinei la dreapta de fluviul Iordan care, conform Hărţii San Remo era alocat populaţiei palestiniene. [1] Adresa Link Video: http://www.youtube.com/watch?v=kUdHj4ENDew

Slide 7: 

Tratativele eşuează la începutul anului 1920; dată de la care încep ‘revoltele Arabe’ în Palestina.  Lovitura de graţie dată acestei şanse de coabitare între Arabi şi Evrei este a Imperiului Britanic. În 1921 77% din teritoriul Palestinei, stabilit la San Remo, este alocat unui nou stat: Emiratul Arab al Iordaniei. În felul acesta Marea Britanie îşi asigura controlul asupra unui teritoriu revendicat de Regele Feisal al Arabiei Saudite, acordâdu-l unui fidel al ei , Emirul Hussein, viitorul Rege al Iordaniei. Noul stat este susţinut material, financiar şi militar de Imperiul Britanic. Practic era vorba despre teritoriul Palestinei la dreapta de fluviul Iordan care, conform Hărţii San Remo era alocat populaţiei palestiniene. 5 Teritoriul rămas sub Mandat Britanic (1922) Harta San Remo (1920) În mod tacit Marea Britanie a impus o viitoare împărţire a teritoriului alocat comunităţilor de evrei (Yishuv)... între evrei şi arabi – fără posibilitatea de a stabilii o graniţă teritorială naturală – fluviul Iordan. Fapt ce va duce la un continuu război între Arabi şi Evrei, până în zilele noastre. 

Slide 8: 

 În 1922 Naţiunile unite acordă Marii Britanii Mandat de guvernare asupra celor 23% din teritoriu rămas din Harta San-Remo. Astfel Imperiul Britanic face legea. Acolo unde trebuia, în viziunea Hărţii San Remo, să se formeze un singur stat: cel Israelian (partea de Est de la Râul Iordan la Marea Mediterană), Marea Britanie a obligat pe Evrei şi Arabi să îl împartă pe viitor între ei. Astfel, aşa numita “Pax Britanica” a fost un principal germene al învrăjbirii între comunităţile arabe şi evreieşti din teritoriul sub Mandat Britanic. Acestea au fost coordonatele impuse pentru un război îndelungat pe un teritoriu insuficient pentru fiecare din cele două popoare şi transformarea unei reale speranţe sociale într-un sângeros joc ‘de-a şoarecele şi pisica’ ce ţine de aproape o sută de ani. Între 1920 – 1947 rata de creştere economică în Palestina a fost de 13,2% la evrei (datorită infuziei de forţă de muncă imigrată şi de capital) şi 6,5% la arabi. Rata de absolvire a unor şcoli normale şi cursuri a fost de 86% la evrei şi de 22% la arabi. În această perioadă arabii din Palestina au evoluat mult, nivelul lor de viaţă fiind printre cele mai ridicate din zonă, al doile-a după arabii din Liban. Dintr-o statistică ONU rezultă că în anul 1939, evreii din Palestina se aflau pe locul 15 ; arabii din Palestina pe locul 30 (faţă de Egipt – 33 şi Turcia – 35). Se poate concluziona că, din punct de vedere social-economic, cele două comunităţi au evoluat spre o bunăstare socială. Convieţuirea între marea majoritate a arabilor şi evreilor “de rând” a existat, în pofida extremismului arab şi ulterior evreu. 6 

Slide 9: 

7 Unitatea paramilitară ‘Bar Giora’ Unitatea paramilitară ‘Bar Giora’ – înfiinţată în 1907 – aparţinea organizaţiei clandestine evreieşti cu acelaşi nume din timpul celei de A Dou-a Alia - emigrarea a 40.000 evrei în Palestina Otomană – între 1904 – 1914 – majoritatea provenind din Rusia şi Polonia, ţări în care instabilitatea socială şi pogromurile împotriva comunităţilor evreieşti erau ‘în floare’. Circa jumătate dintre ei vor părăsi Palestina, în timpul Primului Război Mondial. Membrii ei, în jur de 100, aveau ca obiectiv să înlocuiască mercenarii arabi, plătiţi de fermierii evrei pentru a le apăra proprietăţile, fapt care favoriza penetrarea şi furtul pe aceste proprietăţi (în care munca era prestată tot de arabi). Iniţiatorul mişcării a fost un grup de militanţi ai organizaţie ‘Poale Zion’ – Partidul Social Democrat Muncitoresc Evreiesc (mişcare a muncitorilor evrei, de factură Marxistă, înfiinţată în Rusia în 1901). Lideri erau Itzac Ben-Zvi (viitor al doi-lea preşedinte al statului Eretz-Israel, în 1952) şi Israel Schocat. Aceştia militau pentru o schimbare fundamentală de optică faţă de situaţia din acel moment: Rezultat al investiţiilor bancherului Edmond de Rotschild, din perioada 1890 – 1910, a fost formarea unei pături de mici latifundiari evrei, deţinători de plantaţii relativ întinse. Aceştia foloseau lucrători agricoli şi paznici arabi, mult ‘mai ieftini’ decât confraţii lor evrei. Consecinţa, în perioada respectivă, a fost o creştere mult mai accelerată a populaţiei arabe emigrate în Palestina Otomană, decât a celei evreieşti de imigraţie. Acest fenomen de migraţie va avea consecinţe majore în perioada 

Slide 10: 

8  interbelică: în sensul măririi numărului de lumpeni-proletari arabi – sursă de ‘Carne de Tun’ pentru extremismul arab. Fenomenul îl întâlnim şi azi , în ţările Europene unde extremismul arab îşi recrutează adepţi în rândul emigraţiei musulmane (veniţi a muncii în locul localnicilor ‘mai scumpi’), dar şi a lumpen-proletarilor occidentali. În Orient, recrutarea se face în campusurile refugiaţilor Palestinieni din Teritoriul Arab Palestinian, Iordania, Iran... De peste tot unde sunt arabi ce trăiesc în condiţii proaste şi cu ura acumulată de-a lungul generaţiilor de pribegi. Aveau ca banner un citat din poemul "Habiryonim"(Yaakov Cohen): ‘În foc şi sânge Iudeea a căzut ; prin sânge şi foc Iudeea va renaşte’. Membrii organizaţiei aveau experienţă în munca câmpului. Au făcut agricultură şi pază în Galileea muncind şi păzind fermele din zona Sejera şi Mes'ha (Kfar Tavor). Organizaţia va fi înglobată – 1909 – în organizaţia ‘Hashomer’.

Slide 11: 

Unitatea paramilitară ‘HaShomer’ Unitatea paramilitară ‘HaShomer’ (‘Omul de Pază’ - 'Shomrim') – 1909 Înfiinţată de Israel Shochat, Manya Shochat, Yitzhak Ben-Zvi, Rachel Yanait, Mendel Portugali (membrii fondatori şi ai organizaţiei ‘Bar Giora’). Scopul organizaţiei era să asigure serviciul de pază pentru toate comunităţile evreieşti din Palestina (Yişuv), eliminând paza mercenară arabă, de atâtea ori nesigură. Se îmbrăcau după portul circazian, beduin sau al druzilor. Acţionau pe jos sau călare. Armele erau diverse : de la vechile muschete turceşti la pistoale Mauser şi arme de vânătoare. La o aşa panoplie era aproape imposibil de obţinut gloanţe. Au fost încropite mici ateliere rudimentare de fabricare a muniţiei. 9 

Slide 12: 

Codul de conduită (redactat de Mendel Portugali) era să izgonească pe intruşi din teritoriul evreilor cu focuri de armă trase în aer. Folosirea directă a focului către intrus era în caz de autoapărare. Organizaţia a avut succes în Yişuv dar a trezit ura foştilor paznici arabi, care acum incitau la atacuri populaţia arabă, pentru a speria locuitorii evrei. Mulţi din veteranii aşezămintelor evreieşti se temeau că prezenţa Shomrimilor în teritoriu va destabiliza relaţia de coabitare cu populaţia arabă. Autorităţile otomane priveau cu suspiciune prezenţa acestora. În timpul celui de al doi-lea război mondial mulţi au fost exilaţi în Anatolia sau ucişi. Erau consideraţi ca posibili membrii ai agenturilor de spionaj Britanice din regiune - lucru în mică măsură confirmat de capturarea grupului de spionaj pro Britanic ‘Nili ‘, condus de Yosef Lishanski, Samuel Belkind ; în care s-au aflat şi 12 membrii HaShomer, dar nu şi organizaţia în ansamblul ei. După primul Război Mondial se decide unificarea apărării vechilor şi noilor comunităţi de o singură organizaţie – ‘Haganah’. Membrii HaShomer se vor alătura o parte Legiunii Evreieşti apoi organizaţiei ‘Haganah’ , alţii se vor înrola în Poliţia Călare, instituită de autorităţile Britanice de ocupaţie, în Palestina. 10 

Slide 13: 

ZE’EV JABOTINSKI  Ze’ev Jabotinski (Vladimir Evghenievici Jabotinski) s-a născut în 18 octombrie 1880 în Rusia, într-o familie de evrei askenazi, din clasa de mijloc, la Odessa. Urmează şcoala primară, gimnazială şi liceul în sistemul de învăţământ ţarist. Învaţă în particular Ivrid. Ydiş era limba pe care o vorbea în familie. Talentul de jurnalist şi-l afirmă din liceu. După absolvire va pleca la Berna şi în Italia (unde urmează Facultatea Drept de la Universitatea din Roma) în calitate de corespondent de presă a unor ziare ruseşti şi evreieşti. Pogromul , din aprilie 1903 de la Chişinău[1] îi radicalizează atitudinea. Se alătură Mişcării Sioniste. În curând se afirmă talentul său de lider, orator şi organizator. În faţa deselor abuzuri şi pogromuri la adresa populaţiei evreieşti din zonă, va iniţia la Odessa şi înfiinţa prima organizaţie de autoapărare a comunităţilor evreieşti din întreaga Rusie. [1] În 6 aprilie, un copil rus este găsit ucis în localitatea Dubăsari. Ziare antisemite locale incită la răzbunare împotriva evreilor pe motiv că ar fi un omor ritual – sânge pentru producerea matzot-ului de Paşte – ulterior s-a aflat că a fost ucis de o rudă... Între 7-9 aprilie comunitatea din Chişinău este devastată: 49 morţi, 59 grav răniţi, 500 răniţi, 700 de locuinţe distruse. Intervenţia autorităţilor ţariste este inexistentă, în timpul desfăşurării pogromului. Dispreţul manifest faţă de situaţia evreilor de rând este dublat de scopul ca aceştia să fie folosiţi ca supapă de defulare a nemulţumirii populaţiei majoritare faţă de ineficienţa administrării imperiului, a foametei şi mizeriei sociale generalizate din Imperiul Rus. 11 

Slide 14: 

Aşa cum s-a mai întâmplat cu o seama de lideri sionişti (vezi cazul lui Theodor Herzl[1] el intră în conflict cu autorităţile Comunităţilor evreieşti locale, conservatoare, care temporizează procesul de realizare concretă a echipelor de auto apărare. Erau motive atât de orgoliu local cât şi teama de o retorsiune mai accentuată a populaţiei ruse. Consecinţa a fost că următoarele pogromuri, din perioada 1904 – 1917 au găsit comunităţile evreieşti din Rusia nepregătite pentru auto apărare... Ca fapt pitoresc, acum îşi schimbă prenumele din ‘Vladimir’ în Ze’ev (‘Lup’). Tot în anul 1903 devine membru al Delegaţiei Sioniste din Rusia la al VI-lea Congres Sionist de la Basel. După moartea lui Theodor Herzl (1904), va fi liderul cercului de dreapta din Congres. În 1906, la Helsinki, lanseaza teza autonomiei minorităţilor etnice locale, ca soluţie a menţinerii viabilităţii economice sociale, culturale ale comunităţilor din Rusia. Deviza congresului: “Munca în prezent” se referă la ansamblul vieţii comunitare, la modernizarea şcolilor religioase şi laice evreieşti, a protecţiei populaţiei din comunităţi. El nu a fost aplicat decât o scurtă perioadă de timp după Revoluţia din 1917 din Rusia. Dar, Ze’ev Jabotinski extinde acest concept şi asupra viitoarei convieţuiri între evrei şi arabi, în Palestina: “Fiecare comunitate etnică va fi recunoscută ca autonomă şi egală în faţa legii”. Faptul că nu s-a realizat nu este vina lui. Şi după douăzeci de ani, pentru a apăra acest concept în faţa exremismului arab şi a tolerării acestuia de către administraţia Mandatului Britanic din anii ‘30, va deveni conducătorul uneia din cele mai virulente unităţi evreieşti extremiste din Palestina: ‘Irgun’ Zeva'i Le'umi (Organizaţia Militară Naţională - Etzel, I.Z.L. - 1935). În perioada primului Război Mondial, împreună cu Joseph Trumpeldor va contribui la [1] Adresa Link Video: http://www.youtube.com/watch?v=hi0jPzA_aFA 12 

Slide 15: 

înfiinţarea unui prim batalion auxiliar evreiesc în aemata Britanică (1915), care se va distinge în luptele de la Gallipoli. Apoi va iniţia formarea celor trei batalioane evreieşti din Legiune Evreiască Se distinge în luptele din Valea Iordanului (1918) şi este decorat pentru bravură cu “Ordinul Membrilor Imperiului Britanic”. După război este ales în prima Adunare Legislativă a Yişuv (Comunităţile Evreieşti din Palestina) şi în Comitetul executiv al Organizaţiei Mondiale Sioniste. Participarea sa la apărarea evreilor în timpul acţiunilor extremiste arabe din aprilie 1920 - prima ‘Răscoala Arabă’ în fapt o acţiune comandată de Emirul Feisal – viitorul rege al Arabiei Saudite - ca nemulţumire faţă de neâncheierea ‘Alianţei semitice’[3] . Înfiinţează organizaţia ‘Irgun’ – 1935 - milita practic pentru o liberă emigrare (legală sau nu) a evreilor în Eretz Israel, opusă ca mod de acţiune celui promovat de Chaim Weitzmann (emigrarea legală). Unităţile ‘Irgun’ vor luipta atât împotriva arabilor cât şi al membrilor armatei britanice de pe teritoriul Mandatului, pe toată perioada 1935 – 1948. [3] Adresa Link Video: http://www.youtube.com/watch?v=kUdHj4ENDew 13 

Slide 16: 

JOSEPH TRUMPELDOR  Joseph Trumpeldor s-a născut la data de 1.12.1880 în localitatea Pyatigorsk din Rusia. Tatăl său, Wulf Trumpeldor, a slujit 25 de ani în Armata Rusă, fiind copil de trupă în Războiul din Caucaz. În luptele date îşi pierde un braţ. Fiind printre puţinele familii de Evrei considerate "evreu folositor", familiei sale i s-a permis să se stabilească în afara zonei de reşedinţă, din vestul Imperiului Rus (Zona Pale), în afara căreia le era interzis evreilor să locuiască. Joseph Trumpeldor a intrat ca voluntar în Armata Rusă în anul 1902. În timpul războiului ruso-japonez (1904-1905), a participat la apărarea portului Port Arthur de asediul armatei japoneze. Îşi pierde mâna stângă dar cere să lupte în continuare. După cucerirea portului este luat prizonier de japonezi până la încetarea ostilităţilor. Repatriat în Rusia primeşte patru decoraţii şi ordinul ‘Crucea Sf. Gheorghe’. În 1906 primeşte deasemeni gradul de căpitan în rezervă al armatei ţariste (caz unic – evreii nu aveau dreptul la grade superioare în armata Rusă).  Urmează Facultatea de Drept din Sankt Petersburg. În anul 1911 emigrează împreună cu un grup de tineri sionişti din Rusia în Palestina (sub ocupaţie otomană) unde lucrează la o fermă. Participă la crearea primului Kibbutz (comunitate agricolă socialistă): Degania. La începutul primului război mondial, faptul că nu acceptă cetăţenia otomană, îl face să fie expulzat la Alexandria (Egipt), împreună cu alte sute de evrei de origine Rusă (inamici ai Turciei, aliată cu Imperiile German şi Austrio-Ungar). Aici se întâlneşte cu Ze’ev (Vladimir) Jabotiski. Împreună pun bazele Legiunii Evreieşti – modalitate de a participa la efortul de război Britanic pentru eliberarea Palestinei şi edificarea Statului Eretz Israel. Se 14 

Slide 17: 

formează corpul de călăreţi ai Sionului (Zion Mule Corp). Participă cu această unitate (înglobată armatei Britanice) în luptele de la Gallipoli. Este din nou rănit la umăr. Unitatea este desfinţată în 1915. Împreună cu Jabotinski fac demersuri doi ani de zile pentru înfiinţarea Legiunii Evreieşti (1917).  În 1918 se reântoarce la Petersburg. Aici formează detaşamente de auto apărare ale comunităţilor de Evrei în faţa actelor de vandalism al bandelor ce bântuiau Rusia în timpul Războiului Civil (1917 – 1921). În paralel înfiinţează organizaţii ce îi pregăteau pe tinerii Evrei să vină în Israel (`HeHalutz’). Revenit în Palestina (1919) devine membru fondator al Mişcării Sionist Socialiste din Yişuv. Locuieşte în kibbutzul Kfar Giladi unde conduce o unitate de autoapărare Hashomer Hatzair pentru zona coloniilor de Evrei din Galileea Superioară. În data de 1 martie 1920, împreună cu zece camarazi, vine să apere kibbutzului Tel Chai (Tel Hai). Moare, împuşcat în mână şi în stomac, în seara zilei.  Despre el spunea: "eu sunt un anarho-comunist şi un sionist." A militat pentru formarea unei reţele sindicaliste şi comunităţi socialiste de Evrei în Rusia. A contribuit la generarea mişcării de înfiinţare a aşezărilor Evreieşti cu organizare de tip socialist (kibbutz) care au constituit coloana vertebrală procesului de Reântoarcere a Evreilor şi a unităţilor de auto apărare ‘Haganah’ , între 1920 - 1948  Membrii mişcării Sioniste ce se aflau în Palestina la acea perioadă au considerat Episodul Apărării aşezării evreieşti de la Tel Chai ca prima luptă majoră pentru apărarea aşezărilor evreieşti din Palestina. A constituit în egală măsură momentul schimbării 15 

Slide 18: 

mentalităţii: de la pasivitate în faţa persecuţiilor la o nouă tipologie: reacţia puternică şi apărarea cu resurse proprii, fără a mai aştepta ca să vină alţii să le ofere ‘protecţie’ (vezi, în cazul concret – autorităţile Mandatului Britanic).  Cazul eroului Trumpledor este în sine demonstrativ: provenind dintr- o familie de evrei ruşi ‘asimilaţi’ populaţiei majoritare, ne cunoscând din copilărie tradiţia iudaică şi limba Yiddish. A plecat la război în armata imperială Rusă, atunci când mulţi tineri evrei încercau să se sustragă înrolării. A excelat ca soldat în apărarea citadelei Port-Artur. Grav rănit cere să lupte în continuare. Suportă prizonieratul în Japonia. Primeşte onorul militar – “Crucea Sf. Gheorghe’ şi este primul ofiţer evreu în armata Rusă. Toate acestea nu seamănau de loc cu imaginea tradiţională a evreului din acele vremi: inhibat şi temător în faţa adversarului. El a apărat până la ultima suflare kibbuţul Tel Chai şi a murit rostind ‘nu contează, este bine să mori pentru ţara ta’ (`tov lamut b'ad artseinu’ – cuvinte relatate de un camarad: Pinchas Shneiurson); cuvinte ce au devenit slogan naţional pentru luptătorii ce apărau Yişuvul, pentru `Haganah’ şi ulterior pentru poporul Evreu din Eretz Israel. Marcarea anuala a Zilei Tel Chai (11 Adar) s-a constituit într-un ritual la scară media naţională – în instituţii şi şcoli, în pelerinaje. Titulatura de ‘erou amputat’ (ha-gibor ha-gidem) îl aureolează. Ziua devine o comemorare a soldatului Evreu anonim, după înfiinţarea statului Eretz Israel. Noul ‘ritual’, legat de personalitatea acestui antemergător al noii tipologii de comportament al poporului Evreu, a fost esenţial în perioada formării statului Eretz Israel şi un comportament de referinţă pentru miile de eroi şi eroine ‘Trumpeldor’ care s-au jertfit în luptele pentru identitatea teritorială, care au urmat. 16 

Slide 19: 

LEGIUNEA EVREIASCĂ  Leguinea Evreiască - Creată în 1915 din 500 de evrei de origine rusă, expulzaţi din Palestina în Egipt de autorităţile otomane. Condusă de Ze’ev Jabotinski şi Joseph Trumpeldor, este recunoscută oficial, în 1917, ca Batalionul 38. Va include ulterior evrei din Palestina, evrei veniţi din Rusia ajungând la peste 1000 de combatanţi. La el se adaugă, în aprilie 1918 Batalionul 39 format din evrei veniţi din SUA şi Canada. Legiunea a luptat pe pe frontul din Orientul Mijlociu, condusă de Generalui Allenby, până la încheierea ostilităţilor. La sfârşitul războiului avea efectivul : 5000 de militari în 5 batalioane. Conform statisticii făcute de Ze’ev Jabotinski: erau 34% din SUA, 30% din Palestina, 28% din Marea Britanie, 6% din Canada, 1% din Argentina. În iunie 1918, voluntarii de la Batalionul 38 au început luptele cu armata turcă, la aproximativ 20 mile nord de Ierusalim, în Valea Iordan. Legionarii Evrei au participat şi în bătălia de la Megiddo la mijlocul lunii septembrie 1918. Au traversat prin luptă râul Iordan, şi s-au angajat în bătălia decisivă de cucerire a Damascului.  După victoria Antantei, majoritatea luptătorilor au fost demobilizaţi, în noiembrie 1918. Unii dintre ei au revenit în ţările de origine. Puţini s-au stabilit în Palestina pentru a sprijini Alia-ua Evreilor în Eretz Israel. Legiunea Evreiască se menţine în armata Britanică la dimensiunea unui batalion, numit ‘First Judeans’ având ca insignă distinctivă însemnul ‘Menora’(candela cu şase braţe) şi deviza ‘Kadima’ (‘Înainte’). În 1921, veteranilor Legiunii li se alocă un teren pustiu, la nord de Neghev unde este 17 

Slide 20: 

înfinţat moşavul Avihayil. Abandonat ulterior, din cauza lipsei sursei de apă. Va fi înglobat, în 1946, în moşav-ul Ein HaOved, populat cu Evrei din Rusia, Canada şi Statele Unite. Aici se află acum un muzeu al Legiunii şi un club al veteranilor Legiunii. ÎNCEPUTUL EXTREMISMULUI ARAB IN PALESTINA 1920  Extremismul Arab în Palestina îşi are rădăcinile în “directiva” dată de Emirul Feisal în urma eşuării tratativelor între el şi Chaim Weitzmann[1]. Imediat după acest moment are loc prima revoltă arabă (4 aprilie 1920) cu ocazia festivalului de primăvară Nabi Musa (în arabă “Profetul Moise” – celebrarea profetului în folclorul musulman palestinian, timp de şapte zile - consta într-un pelerinaj arab la Ierusalim la mormântul profetului (considerat de arabi a se afla în zona localităţii Jeriho). Pelerinajul a fost instituit de Şalah ad-Dīn Yūsuf ibn Ayyūb (Saladin) pe la anii 1150, pentru a contracara sărbătorile creştine de paşte din Ierusalim. După trei zile de confruntări : 5 evrei morţi, 211 răniţi ; 4 arabi morţi, 21 arabi răniţi şi şapte soldaţi britanici. Trei sute de evrei sunt izgoniţi (‘evacuaţi’) din Vechiul Oraş. Paradoxal: au fost atacate locuinţe ale evreilor ortodocşi – duşmani înverşunaţi ai Mişcării Sioniste... în perioada comemorării de către palestinienii arabi a profetului Moise... Jabotinski este arestat pentru posesie de arme şi condamnat la 15 ani închisoare. Trimis în puşcărie în Egipt şi apoi la Accra, la presiunea evreilor din Anglia şi America i se [1] Adresa Link Video: http://www.youtube.com/watch?v=kUdHj4ENDew 18 

Slide 21: 

comută pedeapsa la un an. Sunt închişi 200 de participanţi la răscoală, dintre care 39 de evrei. Una din cele mai importante consecinţe ale răscoalei din 1920 a fost că evreii din Yişuv) au realizat că apărarea din partea autorităţilor Britanice de ocupaţie este incertă în faţa unor revolte arabe. Ei au reacţionat punând în practică ideea unor unităţi paramilitare de autoapărare care să asigure o reacţie consistentă la atacurile extremiştilor arab, pe întreg teritoruil Palestineii. Astfel iau naştere, în 1921 unităţile paramilitare ‘‘Haganah’ ’ (‘Apărare’ în ivrid ‘Ha’Haganah’ ’). Aceste unităţi vor fi acceptate volens nolens de autorităţile Mandatului Britanic. Se vor converti în unităţi militare regulate ale Armatei Israeliene, după declararea Independenţei statului Eretz-Israel (14 Mai 1948), în 28 Mai 1948. 19 

Slide 22: 

UNITATEA PARAMILITARĂ `HAGANAH` ‘HA ‘HAGANAH’ – ‘APĂRAREA’  Reacţia trupelor Britanice de neimplicare în conflictele dintre Arabi şi Evrei şi de eliminare a bandelor de extremişti arabi, în succesiunea de revolte arabe din 1920-1921, a determinat liderii din Yişuv să înfiinţeze unităţi de auto apărare la nivelul întregii Palestine. Iniţial formată din membrii fostei Legiuni, membrii organizaţiei protejau fermele (moşav-uri şi kibbuţ-uri), preveneau locuitorii despre posibile atacuri iminente ale unor bande, interveneau în luptele locuitorilor cu acestea.  În perioada 1920 -1929, ‘Haganah’ a dus lipsa unei autorităţi centrale de coordonare. Locuitorii se apărau cum puteau iar intervenţia membrilor `Haganah’ era de multe ori tardivă. În 23 – 24 august 1929 are loc atacul aşezării Hebron. Situat la 30 km de Ierusalim. Este locul în care se află localizat Mormântul Patriarhilor şi locul în care Regele David a fost investit. Populaţia (arabi şi evrei) a convieţuit de-a lungul a 2000 de ani. După 1920, ca în toată Palestina, incidentele minore provocate de extremişti arabi erau cotidiene. Cotidiene erau şi plângerile evreilor adresate autorităţilor Mandatului Britanic asupra Palestinei (1921-1948). În 15 August are loc o demonstraţie la Ierusalim prin care tinerii Evrei revendicau dreptul de a se ruga la Zidul de Vest rămăşiţă a Templului de la Ierusalim (aflată sub esplanada pe care este construită Moscheea Al’Aqsa construita de Califul ommeiad Abd al-Malik şi terminată de fiul său al-Walid in 705 c.e). Demonstraţia, aprobată de autorităţi, care au asigurat şi menţinerea ordinii, a fost folosită de extremiştii arabi (cu zvonuri că au 20 

Slide 23: 

fost atacaţi localnici arabi şi s-au proferat injurii la adresa Profetului Mahomed) pentru a declanşa, în zilele ce au urmat, atacuri asupra Evreilor la Zidul de Vest. Un tânăr evreu este omorât. Funeraliile lui se transformă în noi momente de confruntare. Întâlnirea liderilor Britanic, Arab, Evreu (Comisar Harry Luca, Jamal al-Husayni, şi Yitzhak Ben-Zvi) nu duce la o soluţie fezabilă. Deoarece ‘Haganah’ avea informaţii că va fi atacată aşezarea Evreilor din Hebron oferă acestora un sprijin cu apărători. Autorităţile Comunităţii Evreeşti din Hebron refuză sprijinul[2] susţinând că vor fi apăraţi de autoritatea arabă locală (A’yan). Extremiştii Arabi lansează zvonul că evreii vor să atace Moscheea Al’Aqsa. Bandele lor au atacat pe locuitorii evrei, în Hebron şi pe teritoriul sub Mandat Britanic. În Hebron erau 40 de poliţişti (39 arabi şi un evreu). În după amiaza zilei este atacată Yeşiva (şcoala Iudaică) din Hebron (este omorât un tânăr). A dou-a şi a trei-a zi arabii atacă pe evrei, casă cu casă. Au loc crime feroce, mutilări, violuri. Mare parte din evrei fug din oraş; mulţi dintre ei sunt ascunşi de vecinii lor arabi. Ajutoarele cerute la Ierusalim ajung prea târziu. Bilanţul : 67 evrei morţi, averea locuitorilor evrei furată, comunitatea de evrei din Hebron desfiinţată (cu mici încercări de refacere, în 1931 – 160 persoane revin, dar sunt din nou evacuaţi în timpul revoltelor arabe din 1936-1937) până la războiul din 1967. În total 195 arabi şi 34 de evrei au fost condamnaţi de către instanţele de judecată ale Mandatului Britanic. Condamnarea la moarte pentru 17 arabi şi 2 de evrei, dar acestea au fost mai târziu comutate cu pedepse cu închisoarea. Trei arabi au fost spânzuraţi. [2] Este semnificativă relatarea membrului Hagana, Baruh Katinka, care a ajuns în preziua masacrului cu 12 luptători (10 bărbaţi şi 2 femei) în casa lui Eliezer Dan. Bancherul Slonim Dwek refuză ajutorul pe motiv că arabii, creditorii lui, vor apăra pe Evrei. Zece din ei, urmaţi ulterior de ceilalţi doi sunt trimişi înapoi la Ierusalim. 21 

Slide 24: 

S-au oferit compensaţii financiare pentru familiile care au avut morţi prin amendarea localităţilor arabe din care provenea criminalii…  În urma luptelor din 1929 ‘Haganah’ se reorganizează prin înrolarea de voluntari din fiecare aşezare, pe întreg teritoriul, tineri şi adulţi (ca un exemplu: Ariel Sharon era la 13 ani ‘observator’ al apariţiei unor grupuri de bandiţi în prejma moşavului Kfar Malal,în care locuia. La 17 ani intră în Trupele ‘Haganah’ ). Sunt achiziţionate arme şi se organizează în aşezările Evreieşti mici ateliere artizanale de realizare a muniţiei şi a grenadelor. ‘Haganah’ devine o puternică organizaţie militară ‘subterană’. În 1936 unitîţile ‘Haganah’ dispuneau de 10.000 luptători şi 40.000 de rezervişti. În perioada 1936-1939 ele au participat activ la înăbuşirea revoltelor extremiste. Autoritatea Britanică nu recunoştea oficial ‘Haganah’, dar colabora cu membrii ei, înglobând membrii ‘Haganah’ în Unităţi Auxiliare ale forţelor Britanice Speciale de patrulare (instruite şi conduse de colonelul britanic Orde Wingate). Ei primesc o instruire militară completă. Membrii ‘Haganah’ erau nemulţumiţi de poziţia liderilor Evrei din Yişuv, de reţinere (havlagah); de a nu iniţia contraatacuri asupra localităţilor din care proveneau membrii bandelor extremiste. Pe cale de consecinţă, apar mişcările Evreşti Extremiste.  Organizaţia ‘‘Irgun’ ’ susţine direct emigraţia ilegală ; câteva exemple:  1937 – 164 imigranţi ilegali din Austria  1938 – 1940 din Polonia şi Austria;  1939 – 1980 din Polonia şi România  1940 – 2300 din Europa  1940 – 1944 – 18000 din Europa 22 

Slide 25: 

Din rândul ei s-a desprins un grup (1940) numit ‘‘Lehi’ ’ (cunoscut sub denumirea de "Stern Gang" după numele liderului, Abraham Stern). Aceste două organizaţii vor ataca, până în 1948, obiective militare britanice şi centre ale extremismului arab. Menţionăm:  6.11.1944 - ‘‘Lehi’ ’ ucide pe Lordul Moyne la Cairo. Acesta era oficialitatea cu rang cel mai înalt al guvernului Britanic în zonă. Mai târziu, Yitzhak Shamir a afirmat că asasinatul a fost determinat de sprijinul acordat liderilor Arabi şi a propovăduirii inferiorităţii rasiale a Evreilor faţă de Arabi.  22.07.1946 – ‘‘Irgun’ ’ dinamitează Hotelul ‘Regele David’, Statul Major al armatei britanice: 91 morţi 46 răniţi.  12.01.1947 – ‘‘Lehi’ ’ atacă cu dinamită postului de poliţie Britanic din Haifa. 4 morţi şi 140 răniţi.  4.05.1947 – ‘‘Irgun’ ’ atacă fortăreaţa închisoare Accra. 20 prizonieri ‘Irgun’ şi 7 prizonieri ‘Lehi’ sunt eliberaţi. 9 luptători ‘Irgun’ sunt ucişi. 182 deţinuţi arabi reuşesc să fugă.  29.02.1948 – ‘‘Lehi’ ’ minează şi aruncă în aer un tren militar Britanic, la Nord de Rehovot : 28 soldaţi morţi, 35 răniţi.  9.04.1948 ‘‘Lehi’ ’ şi ‘‘Irgun’ ’ atacă localitatea arabă Deir Yassin. Sunt omorâţi între 100-120 civili. 17.09.1948 ‘‘Lehi’ ’ asasinează mediatorul ONU Folke Bernadotte, la Ierusalim.  În 1939 autorităţile Madatului Britanic, institue restricţii severe privind imgraţia evreilor în Palestina. Asta în condiţiile în care exterminarea şi izgonirea evreilor începuse de 6 ani în Germania şi în scurt timp se va extinde în toată Europa, o dată cu ocupaţia 23 

Slide 26: 

Germană. ‘Haganah’ ia în grijă asigurarea venirii ilegale a evreilor în Palestina (organizaţia ‘Palmah’). Până la sfârşitul războiului, a susţinut aducerea a peste 100.000 de evrei, pe nave care au spart blocada navală Britanică a Palestinei. Multe alte nave au fost oprite, atât de britanici cât şi de forţele navale Germane (a se vedea, de exemlu cazul scufundării vasului ‘Ştruma’). A organizat numeroase acţiuni de protest faţă de această coaliţie ad hoc între germani şi britanici, prin reducerea cotei legale de emigrare. Organizaţiile ‘‘Irgun’ ’ şi ‘‘Lehi’ ’ trec la acţiuni armate, sabotarea liniilor dr comunicaţie, unităţilor şi reprezentanţilor britanici şi arabi. Din 1943 conducerea ‘‘Irgun’ ’ este preluată de Menahem Beghin. 24 

Slide 27: 

UNITĂŢILE MILITARE ‘PALMAH’  Începutul celui de al II-lea război Mondial determină autorităţile Britanice să ceară evreilor din Yişuv să contribuie cu unităţi militare la efortul de război. Se înfinţeaza unităţile militare ‘Palmah’ , din efectivele ‘Haganah’. În total 12 companii (3 batalioane), în 19 mai 1941. Membrii ‘Palmah’ erau recrutaţi în majoritate din locuitorii Kibbuţurilor, ce aveau o puternică educaţie de sprjinire reciprocă şi colectivă. Ei desfăşurau în continuare lucrările agricole şi erau mobilizaţi funcţie de acţiunile militare ale unităţilor de care aparţineau. Au reprezentat vârful de lance al auto apărării militare în Yişuv. Acţiunile aveau o paletă largă : de la sprijinirea trupelor regulate engleze până la acţiuni de spionaj militar, cei selecţionaţi fiind foarte buni cunoscători ai limbii şi obiceiurilor arabe din zonă.  După bătălia de la El’Alaim, unităţile ‘Palmah’ sunt desfinţate la ordinul armatei Britanice, dar se menţine coeziunea lor în ilegalitate. Fiecare kibbutz asigura hrana şi cazarea unui pluton de luptători. Aceştia asigurau paza dar şi lucrau cot la cot cu membrii kibbutz-ului la munca câmpului. Fiecare avea 8 zile de antrenament militar, 14 zile de lucru agricol, 7 zile libere. Această organizare asigura flexibilitatea acţiunilor de auto apărare şi facilita recrutare de noi membrii din aşezări (kibbutz şi moşav); strângerea de fonduri pentru înarmare pentru organizaţia ‘Haganah’, formarea de luptători înstruiţi militar şi motivaţi moral sionist. Mişcarea Tineretului Sionist a convenit ca fiecare tânăr să execute, între vârstele de 18 şi 20 de ani, instruirea de către membrii ‘Palmah’: exerciţii sportive, orientare în teren, primul ajutor, operaţii în detaşamentul de auto apărare, antrenament cu arme uşoare. Cei mai performanţi erau instruiţi în mânuirea explozivelor şi sabotaj, recunoaştere şi spionaj, comunicaţii morse şi radio, utilizarea armamentului greu. Se efectuau marşuri şi trageri cu armamentul disponibil. Astfel pregătiţi mulţi dintre ei vor 25 

Slide 28: 

deveni membrii ai aşezărilor ‘Nahal’ (aşezări militare întărite, numite şi ‘turnul şi palisada’, ce vor fi implantate pe principalele rute strategice de acces la aşezările Evreieşti) în următorii ani după ‘Declaraţia de Independenţă’ (15.05.1948). Între 1945-1946 ‘Palmah’ va ataca infrastructura unităţilor Britanice: poduri, linii ferate, posturi de poliţie şi radar. În 29.06.1946 unităţile britanice desfăşoară o vastă operaţie de dezarmare a unităţilor evreieşti de auto apărare: ‘Haganah’ , ‘Palmah’, ‘Irgun’ , ‘Lehi’ (cifra de soldaţi britanici angrenaţi, estimată între 10000 şi 25000). Era o operaţie de retorsiune la un atac feroviar (1.06.1946 – ‘Lehi’ ) şi a răpirii a şase ofiţeri britanici (17.06.1946 – ‘Irgun’ ). Au fost capturate sute de arme, mortiere, mii de grenade şi sute de mii de muniţie aferentă. Au fost arestaţi 2500 de luptători şi lideri. La tratativele ce au urmat, în schimbul eliberării şi a comutării unor condamnări la moarte a luptătorilor evrei ‘Haganah’ şi ‘Palmah’ au convenit oprirea ostilităţilor. Ele au fost continuate sporadic de ‘Lehi’ şi ‘Irgun’ . ‘Palmah’ a avut un rol esenţial în contracararea bandelor de luptători arabi, care la rândul lor pregăteau izgonirea evreilor din Palestina prin declanşarea Războiului Civl între arabi şi evrei (1947-1948). În Războiul de independenţă (1948-1949) ‘Palmah’ s-a constituit în trei brigăzi de luptă conduse de Yigal Alon. Ele au luptat cu armatele regulate a cinci State Arabe (Egipt, Irak, Iordania, Liban , Siria).  Prin structura sa şi coeziunea cadrelor ‘Haganah’ şi Palmah au fost nucleul în jurul căruia a luat fiinţă, armata noului stat Eretz Israel. Conducătorii unităţilor ‘Palmah’, printre care menţionăm : Yigal Allon, Moshe Dayan, Yitzhak Rabin, Haim Bar-Lev, Uzi Narkiss, Ezer Weizman vor deveni lideri militari şi politici în noul Stat Eretz Israel. 26 

Slide 29: 

RĂZBOIUL CIVIL ÎNTRE ARABI ŞI EVREI 1947 – 1948  A început după 30.12.1947, dată la care Organizaţia Naţiunilor Unite (Rezoluţia Adunării Generale a ONU 181) a stabilit data de 14.05.1948 ca dată de încetare a Mandatului Britanic în Palestina şi a aprobat. Planul de împărţire a Palestinei după încetarea Mandatului.  Fiecare stat ar cuprinde trei mari secţiuni, şi o enclavă arabă la Iaffa.  Evreii obţin 56% din teritoriu (499000 evrei şi 438000 arabi).  Palestinienii primesc 44% din teritoriu (818000 arabii şi 10000 evrei).  Ierusalim şi Betleem urmau să fie administrate de ONU.  ONU a stabilit că în acest interval de timp Mandatul Britanic şi unităţile militare britanice aveau rolul să asigure ordinea în Palestina. Momentul a produs o mare bucurie în rândul evreilor din Yişuv şi deznădejde printre arabi. Nici Marea Britanie nu era mulţumită. 27 

Slide 30: 

 Concurs de împrejurări sau strategie premeditată ?! S-a aplicat schema conform căreia trebuia să se demonstreze că teritoriul era neguvernabil ‘prin sine însuşi’ – să se provoace un război civil între evrei şi arabi în interiorul Palestinei… folosindu-se de starea tensionată dintre cele două comunităţi. Au reânceput violenţele. Populaţia de 2.000.000 (Arabi şi Evrei) a suferit mii de pierderi umane, morţi şi răniţi în această încleştare între ‘veri’. S-au implicat, luptători din Palestina şi din afara ei. Armata de eliberare arabă şi-a extins atacurile locale în arealul evreilor. Luptători arabi din Egipt au venit, sub comanda Abd al-Qadir al-Husayni, fără a întâmpina nici o reacţie din partea armatei Britanice...Miile de voluntari arabi recrutaţi au realizat blocada a 100000 de evrei din Ierusalim. Încercările ‘Haganah’ de a trimite alimente şi a sparge blocada s-au soldat cu mii de luptători evrei, morţi şi răniţi, cu sute de maşini şi autobuze blindate distruse. Atacurile arabe se extind în Negev şi Galileea de Nord.  Populaţia Evreiască apăra fiecare palmă de pământ.  Convinşi de propaganda Arabă, că în curând evreii vor fi ‘aruncaţi în Mare’ o sută de mii din arabii palestinieni se refugiază în lagăre din afara Palestinei.  Englezii propun anexarea zonei Arabe la Transiordania (regatul Haşemit al Iordaniei)... Ben Gurion cere ca fiecare bărbat şi femeie să fie antrenaţi militar şi încorporaţi în unităţi ‘Haganah’. Golda Meir obţine fonduri imense de la evreii din Diaspora şi sprijinul oficial al lui Stalin, acordat Mişcării Sioniste. Sunt obţinute însemnate cantităţi de echipament militar prin aportul exportatorilor de arme şi a agenţior ‘Haganah’ în Europa. Acestea ajung pe teatrul de luptă până în martie 1948. Ygal Yadim elaboreează planul de răspuns la o anunţată invazie Arabă internaţională în Palestina (planul Dalet). 28 

Slide 31: 

Între 5-20 aprilie 1918 are loc bătălia pentru deblocarea Ierusalimului , în care moare şi liderul arab Abd al-Qadir al-Husayni. Tot în acest timp are loc masacrul populaţiei arabe din Deir Yassin (organizaţiile ‘Irgun’ şi ‘Lehi’ ); fapt care, asociat cu decesul liderului arab (egiptean), determină un nou val de emigranţi palestinieni, ‘prinşi la mijloc’ şi deprimaţi de ineficienţa faptelor de arme a liderilor săi. Are loc înfrângerea Armatei Arabe de Eliberare de la Mishmar HaEmek (Kibbuţ; bază de antrenament al unităţilor ‘Hagana’, începând din 1942) de către unităţi ‘Palmah’ şi retragerea luptătorilor Druzi din alianţa cu arabii. Pentru a asigura legătura între aşezările Evreilor, Trupele ‘Haganah’ şi ‘Irgun’ cuceresc localităţile Tiberias, Haifa, Safed, Beisan, Jaffa, Acra. Alţi 250.000 de arabi palestinieni iau drumul exilului. Speranţa celor rămaşi era Legiunea Arabă a Iordaniei, bine echipată şi instruită de britanici. Aceasta atacă Kfar Etzion în 13 Mai 1948. În 14 Mai 1948, David Ben-Gurion declară Independenţa Statului Israel. În aceaşi zi, prin invazia trupelor celor cinci state Arabe începe primul război Arabo-Israelian.  În 31.05.1948 ‘Haganah’ şi ‘Palmah’ sunt declarate formal ‘Israeli Defence Force’ – IDF; devenind armata regulată a Statului Eretz Israel. Astfel se încheie, cu lumini şi umbre, istoria Mişcării de auto apărare a Evreilor din Yişuv (Palestina) timp de 41 de ani. O poveste demnă de a fi povestită oricărui popor, prieten sau adversar al poporului Evreu, pentru că:  este un exemplu de adaptare şi organizare rapidă la un context iniţial defavorabil – superioritatea numerică şi ura extremiştilor arabi, începând cu 1920, la adresa unei populaţii (evreii din Yişuv) ne pregătiţi moral şi militar pentru lupta armată.  este un exemplu de îmbinare a eroismului individual cu cel de grup din partea luptătorilor evrei. Dacă le murea un lider erau alţi cinci pregătiţi să preia conducerea. 29 

Slide 32: 

La arabi dacă murea un lider ( cazul Abd al-Qadir al-Husayni) o armată se desfiinţa instantaneu. După mulţi ani, un alt lider militar Arab – Osama Ben Laden va încorpora ‘experienţa Evreilor’ în organizarea trupelor Al Quaida...  este un exemplu de mobilizare de fonduri şi resurse logistice din întreaga Comunitate a Evreilor din lume, bine gestionată de evrei de convingeri diferite, având acelaşi scop: Reântoarcerea pe pământul strămoşesc. Care popor nu ar dori să aibă un asemenea grup de lideri şi organizare la vreme de restrişte! 30 

Slide 33: 

CONCLUZIA AUTORULUI la "AUTO APĂRAREA ÎN YIŞUV“  Din aceste documentări a rezultat că exemplul poporului Evreu: coeziunea în credinţă, respectarea regulilor: de la cele sociale la cele alimentare, sprijinul logistic acordat fraţilor: de la nivelul comunităţii la nivel global, instruirea sistematică a tinerilor evrei de la 3 ani: de la religie, cunoştinţe generale la sport; sunt tot atâtea ‚chei’ demne de a fi de urmat, nu de a fi blamate, din neputinţa de a le urma.  Popoarele Creştine să conştientizeze, prin liderii lor spirituali şi politici, faptul că din rândul Poporului Evreu a pornit formarea ‘Poporului lui Dumnezeu’ – primii Profeţi ai monoteismului în Civilizaţia umană. Primii Apostoli ai Creştinismului au fost Evrei. Datorită lor Creştinismul a ‘expandat’ în nici o sută de ani la scara Imperiului Roman, apoi prin urmaşii lor din toate Neamurile, “până la capătul Pământului”.[2]  O rezolvare pe cât de logică în viziunea lui YHVH, DUMNEZEU, ALLAH şi a profeţilor săi, pe atât de utopică în viziunea oamenilor de ieri, de azi şi poate nu de mâine, ar fi:  Poporul Evreu să conştientizeze, prin liderii săi spirituali şi politici, faptul că de-a lungul Istoriei de 2000 de ani a transmis prin reprezentanţii săi, ‘Decaloglul’ (Cele 10 Porunci) Adresa Link Video: http://www.youtube.com/watch?v=uanUeO6DU-0 [2] Apostolii l-au întrebat pe Iisus: ‘A venit timpul să fie restaurat Regatul lui Israel ?’ Răspunsul a fost: ‘Nu vă este dat vouă să cunoaşteţi timpul şi momentul. Dar voi veţi primi o Forţă: aceea a Spiritului Sfânt, care va coborâ asupra fiinţelor voastre. ATUNCI VEŢI FI MARTORII MEI; LA IERUSALIM, ÎN TOATA IUDEEA ŞI SAMARIA, PÂNĂ LA MARGINILE PĂMÂNTULUI’ (Faptele Apostolilor p.1.7.) 31 

Slide 34: 

Monoteismului Mozaic pe întreg Pământul, la toate Neamurile ; şi astfel ‘Poporul lui Dumnezeu’ a devenit Universal. Să nu îşi renege proprii fii care au făcut ca flacăra conceptelor sociale din ‘Deuteronom’ (Legile Sociale ale lui Moise) să devină o normă de conduită atât la Popoarele Creştine, Musulmane, cât şi, prin ‘import’ la alte religii (Budism, Şintoism….) devenind prin interacţiune motorul spiritual al omenirii moderne.  Zestrea spirituală pe care o revendică, pe bună dreptate, fiecare popor nu se contrapune, ontologic şi axiologic, altor popoare, avânt o origine comună: “Este mai multă Iubire de dat decât de primit” (din cuvintele Apostolului Pavel la plecarea sa din Efes spre Ierusalim). 32 

Slide 35: 

‘Dumnezeu ESTE UNUL; oamenii l-au făcut mai mulţi: unul Mozaic, unul Creştin, unul Musulman’ Mesaroş – Anghel Vasile Mesaroş-Anghel Vasile Contact : E-mail: vmesarosanghel@yahoo.com Mobil: 0731507381, 0720347745 http://www.scribd.com/doc/35761886/Adresses-Mesaros-Anghel-works-on-Net-Adrese-Postari-Pe-NET-Channels To my Mother: Thaci Raisa Ghershovici Pentru a găsi alte lucrari  Intraţi pe Google Introduceti : Mesaros Anghel Selectaţi site-ul dorit Sau selectaţi Link pe adresa: Profil Editorial Nume: Vasile Mesaroş – Anghel Vârsta: 62 ani Profesia: IT Instructor Studii:  Universitare– Facultatea de Matematică (1971)  Analişti Sisteme - CEPECA (1975) Motivaţia Eseurilor:  Documentarea unor teme care m-au preocupat, de-a lungul ultimilor ani.