Stefan Ruha

Slide 1: 

Fenomenul Ştefan Ruha virtuoz al artei violonistice a secolului XX şi simbol

Slide 2: 

La puţini kilometri de graniţa nord-vestică a ţării este aşezat orăşelul Carei (cunoscut şi sub denumirea maghiară de Nagykároly şi cea germană de Grosskarol)

Slide 3: 

La 17 august 1931 venea pe lume la Carei micuţul Pista (Babi), Ştefan Andrei, cel de-al doilea copil al Rozaliei Ruha (1912-2000) şi al lui Ştefan Andrei Ruha (1905-1974), muzicant din Carei. Municipiul Carei, avea să devină cel mai drag loc din lume pentru Ştefan Ruha, fiind matca de unde a pornit şi la care a revenit spre a-şi găsi liniştea cea de veci. Glasul originii sale l-a tălmăcit contemporaneităţii universale prin înzestrarea primită din căminul părintesc şi „punerea în zestre” a fost o metamorfozare a folclorului într-o divină făptură, asemeni strămoşilor săi pe care îi purta în sânge.

Slide 4: 

Centrul oraşului este dominat de frumosul castel Károlyi, a cărui istorie începe în anul 1482, când Lászlo Karolyi îşi consolida o casă, iar construcţia a stârnit împotrivirea nobililor din comitatul Sătmar până într-acolo că a fost nevoie de intervenţia lui Matei Corvin pentru a se aplana conflictul.

Slide 5: 

Emblema piari ş tilor În 1727 şi-a început activitatea la Carei Gimnaziul Piariştilor, cel de-al doilea de la noi din ţară, iar în 1754 contele Károlyi Ferenc a înfiinţat în oraş prima tipografie a comitatului Sătmar. Ordinul Piarist (în limba latină Ordo Clericorum Regularium Pauperum Matris Dei Scholarum Piarum ) a fost un ordin călugăresc romano-catolic, înfiinţat la Roma în anul 1597, a cărui misiune era educarea tineretului. Biserica Piarist ă din Carei.

Slide 6: 

În decursul istoriei Gimnaziul Piariştilor din Carei – care în prezent găzduieşte Grupul şcolar agricol – a prilejuit instruirea pe băncile sale a generaţii de elevi, dintre care enumerăm câteva personalităţi marcante: poetul Ady Endre, sociologul Oszkár Jászi, pictorul Aurel Popp, istoricul şi politicianul Simion Bărnuţiu şi violonistul Ştefan Ruha.

Slide 7: 

Familia Ruha s-a numărat printre cele mai vechi familii de etnie maghiară din Carei, strămoşii ei fiind înregistraţi în documentele din arhiva Bisericii Catolice încă de prin anii 1500. Pe linie paternă muzica era prin tradiţie la ea acasă: Ruha tatăl, Bandi-bácsi, cânta la „braci” (violă) într-un local din Carei. Mama, Rózsi-néni, (Rozalia Gotlieb pe numele de fată), de origine evreiască, a fost casnică şi îşi dorea o familie frumoasă cu cât mai mulţi copii. Visul ei s-a împlinit aducând pe lume şase urmaşi, trei băieţi şi trei fete: Margareta (Margit), Ştefan Andrei (Pista) – cel ce avea să devină unul dintre cei mai de seamă violonişti ai secolului al XX-lea – Elisabeta, Adalbert (Béla) – care a devenit la Cluj subinginer, Vasile (László, Laci) – care a îmbrăţişat meseria de felcer şi sora cea mică, Rózsika

Slide 8: 

Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Amplasat intr-o piață din localitate, monumentul este opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu.

Slide 9: 

Metastasio, versuri folosite de Antonio Vivaldi în ciclul Anotimpurile Giunt’è la Primavera e festosetti La salutan gli Angeli con lieto canto Ei fonti alto spirar de’Zefirretti Con dolce mormorio scorrano intanto La primavera. (A sosit primăvara şi petrecând O salută îngerii cu vesel cântec Iar izvoarele la al zefirului suspin În dulci şoapte curg necontenit Primăvara.) Copilăria

Slide 10: 

Ştefan Ruha avea doar patru anişori când l-a ascultat la radio pe celebrul Jasha Heifetz. Puternic impresionat de această revelaţie, a dorit de îndată să înveţe şi el să cânte la vioară. Jasha Heifetz Ştefan Ruha Jasha Heifetz Ştefan Ruha

Slide 11: 

Violonistul american cu care Ştefan Ruha avea la maturitate şi similitudini fizice, i -a devenit un idol, un model violonistic. Măiestria lui Heifetz impresionase atât de mult pe micuţul Pista, încât i-a spus tatălui: „şi eu vreau să cânt la vioară ca Heifetz! ” Ştefan Ruha Ştefan Ruha, senior

Slide 12: 

Bandi bácsi (Ruha senior) cânta la violă în orchestra unui local din Carei Ruha, tatăl descoperise de timpuriu talentul fiului său şi se gândise iniţial că îl va face lăutar. Au existat adevărate dueluri între soţii Ruha cu privire la viitorul fiului lor. Deşi mama lui Pista nu părea a fi prea încântată de a-şi face copilaşul violonist – dorindu-şi ca el să îmbrăţişeze o meserie mai „serioasă” – nu a mai avut nimic de comentat în faţa autorităţii soţului său, care i-a spus „să-şi vadă de treburile ei gospodăreşti că de Pista se va ocupa el”. Rozalia Ruha (Gotlieb), mama

Slide 13: 

Destinul talentatului Pista nu a fost o constantă dată de la început, ci o devenire ajutată în împlinirea sa de întreaga paletă de calităţi native, pe fondul unor conjuncturi sociale favorabile şi prin întâlniri şi corespondenţe sufleteşti hotărâtoare cu numeroase personalităţi culturale. Blazonul Castelului din Carei

Slide 14: 

După ce a parcurs acea şcoală empirică, învăţatul prin imitaţie după demonstraţie, deprinsă mai întâi de la tatăl său, în curând micuţul Pista avea sa fie dat în seama unei profesoare, şcolită la Budapesta la J. Hubay. O rosz Roz á lia s-a implicat mult în animarea vieţii culturale a Careiului, ocupându-se şi de orchestra Cazinoului. Orchestra Cazinoului din Carei condusă de Orosz Rozalia „A face cu uşurinţă ceea ce este greu pentru alţii, iată talentul; a face ceea ce este imposibil talentului, acesta este geniul”, spunea H.Fr. Amiel în Jurnalul său.

Slide 15: 

Anii războiului. Studiile şcolare şi gimnaziale „Nu poate fi fericire fără libertate, nu poate fi libertate fără putere.” (Nicolae Bălcescu) Atrocităţile războiului au continuat să marcheze în mod barbar familia Ruha. Într-o bună zi, casa lor de pe strada Uzinei a fost bombardată. Rămaşi fără adăpost şi fiind mereu ameninţaţi de pericolul deportării sau al masacrului horthyst – s-au retras la marginea oraşului, în cartierul lăutarilor. Aici trăiau claie peste grămadă, într-o hală semi-acoperită, în care iarna de multe ori se trezeau cu neaua peste ei şi copiii se spălau cu zăpadă înainte de a pleca la şcoală . În toamna anului 1940, după doar cinci zile de la Dictatul de la Viena – când Transilvania a fost împărţită în două între România şi Ungaria de către Hitler şi Mussolini – prima unitate militară maghiară a trupelor horthyste, Armata I-a, a ocupat mai întâi Careiul, apoi Satu-Mare, Sighetul şi Ocna Şugatag, iar Armata a II-a a ocupat Oradea şi Clujul. Au urmat patru ani grei, timp în care familia Ruha, ca de altfel întreaga populaţie a Transilvaniei trecea prin „foc şi pară”, adică era la dispoziţia noilor autorităţi ce urmau „modele” vechi, infestate de politică. În şcoli Sălile claselor erau transformate în secţii ambulatorii de spital şi veştile triste cu privire la decesul rudelor sau a cunoştinţelor circulau prin tot oraşul. Străzile erau străbătute sau patrulate zi şi noapte de soldaţi, mizeria devenea tot mai cruntă, procurarea hranei era o mare problemă cotidiană şi alarmele sirenelor precum şi zvonurile oripilante reuşeau să terorizeze întreaga urbe.

Slide 16: 

După terminarea războiului a urmat dominaţia sovietică, cu toate consecinţele ei dezastruoase pe plan social şi politic. În acea perioadă în licee se învăţa după manuale sovietice traduse. Istoriei Partidului Comunist (Bolşevic) al U.R.S.S. îi erau alocate multe ore de studiu. În activitatea corală se cânta Imnul U . R . S . S. Populaţia întregii ţări era „educată” în spiritul unei noi etici şi echităţi comuniste, trebuind să-şi modifice idealurile de viaţă şi să facă eforturi spre a susţine cu „convingere” toate acele minciuni propovăduite de partidul comunist. În şcoli impunerea unor discipline precum marxism-leninism -ul , limba rusă, mai târziu socialismul ştiinţific şi educaţia cetăţenească şi a unor activităţi cu caracter patriotic, producea u elevilor o adevărată repulsie.

Slide 17: 

O întâmplare fericită avea să-i modifice tânărului Ruha cursul vieţii; începând cu anul 1945 se organizau la nivel naţional comisii care aveau ca scop descoperirea talentelor ce nu se putuseră dezvolta din cauza războiului. Aşa a fost „depistat” la Carei Ştefan Ruha, care a uimit cu talentul său nativ pe toţi membrii comisiei . C u acea ocazie i s-a sugerat să vină la Cluj pentru a-şi continua şi perfecţiona studiile muzicale.

Slide 18: 

Ştefan Ruha a ajuns la Cluj imediat după război, în 1947. A locuit la început la căminul ,,Sf. Iosif”, ce aparţinea de Biserica Piaristă. „ – Nu a fost uşor, dar într-un fel am avut noroc şi aici. Nu ştiu cum, dar preoţii ţineau foarte mult la mine, fiindcă am cântat mult în biserici, nu doar la Carei, ci în tot A rdealul…. Ei m-au ajutat să mă urc în tren – fiindcă noi acasă eram săraci şi nu-mi puteam permite acest lux – şi aşa am ajuns la Cluj.” Primii ani de şcoală la Cluj „Un om la drum porneşte din Eriu în depărtări Şi-apoi pătrunde-n sfântul, în marele Ocean” (Ady Endre – De la Eriu la Ocean)

Slide 19: 

„După ce am venit la Cluj, am ajuns la dl. Balogh Ferenc care absolvise la Budapesta, la profesorul Gabriel, care fusese la rândul său elev al lui J. Hubay. Am putut deci continua aceeaşi şcoală, care era de renume mondial. De fapt cine erau în acea vreme cei trei mari pedagogi ai lumii? Auer Leopold la Sankt Petersburg, era Joachim şi Hubay. Aceştia constituiau esenţa cântatului la vioară, a şcolii violonistice în general. Profesorul Balogh Ferenc şi Ştefan Ruha „Am făcut multă foame şi uneori ameţeam la ora de vioară şi eram palid. Profesorul îşi dădea seama care era cauza şi mă întreba dacă mâncasem ceva în acea zi…. - Nu, n-am mâncat nimic, răspundeam eu parcă jenat de situaţie. Trebuia neapărat să câştig nişte bănuţi, că nu se mai putea continua aşa.” Drept urmare, profesorul meu – fiind angajat şi la Opera Maghiară – a învârtit în aşa fel lucrurile încât mi-a spus că îmi va aranja şi mie ceva, deşi eram încă prea tânăr” Aşa a ajuns Ştefan Ruha violonist în orchestra Operei Maghiare din Cluj.

Slide 20: 

A vea în jur de 16 ani când a intrat deja în orchestra Operei Maghiare – la recomandarea profesorului Balogh – spre a-şi câştiga singur existenţa. Era încă un copil, iar dirijorul Anton Ronai când a venit la repetiţie şi l-a văzut pe micuţul Ruha îmbrăcat cu pantaloni scurţi, a izbucnit: „Dar ce este aici, grădiniţă?” La Opera Maghiară a cântat încă din 1947, fiind încadrat pe post pe data de 5 mai 1949, după care s- a tr ansferat pe data de 17 septembrie 1957 la Filarmonica de Stat, înfiinţată în 1955 . Cartea de muncă Adeverinţă Ştefan Ruha, student al Conservatorului de Muzică „Gh. Dima” În anul 1951 tânărul Ştefan Ruha s-a înscris la Conservatorul de Muzică „Gh. Dima”, însă a devenit student abia în 1952, fiind admis direct în anul II.

Slide 21: 

„Educaţia este aceea care dă strălucire tuturor celorlalte însuşiri şi le face folositoare celui ce le posedă, pentru că atrage asupra lui stima şi bunăvoinţa tuturor celor cu care vine în contact.” John Locke O fotografie cu clasa Balogh din acea epocă.

Slide 22: 

Tânărul Ruha a avut noroc să cunoască muzicieni şi oameni deosebiţi din elita muzicală a Clujului. Pe lângă prof esorul Balogh şi maestrul Ronai de la Opera Maghiară, un mare rol în viaţa sa l-a jucat dirijorul Antonin Ciolan: „…dar a mai fost şi nenea Antonin Ciolan, care era un dirijor de renume mondial şi un muzician deosebit. Împreună cu soţia sa Lizica – profesoară de pian – făceau o pereche formidabilă. Erau nişte oameni cu inim a caldă şi ţineau enorm la mine.” Dirijorul Antonin Ciolan şi Stefan Ruha

Slide 23: 

Venit de la Iaşi la Cluj, maestrul Antonin Ciolan a avut un rol important în fondarea Filarmonicii din Cluj şi a instruirii tinerilor dirijori şi instrumentişti pe băncile Conservatorului de Muzică „Gh. Dima” Curs de dirijat, Antonin Ciolan

Slide 24: 

Ştefan Ruha devenise deja cunoscut în cercurile muzicale din Cluj: Opera Maghiară, Opera Română, Conservatorul de Muzică „Gh. Dima”. Diploma În anul 1953 s-au organizat preselecţii şi concursuri naţionale în vederea pregătirii celui de-al IV-lea „ Festival Mondial al Tineretului şi studenţilor pentru pace şi prietenie ”. Ştefan Ruha era la acea vreme angajat la Opera Maghiară şi student al Conservatorului de Muzică „Gh. Dima”. Toate preselecţiile şi „ Concursul tinerilor solişti ” de la Bucureşti au fost trecute con brio de tânărul violonist, care s-a pregătit zi şi noapte pentru prima sa competiţie ce avea să fie încununată cu Premiul I.

Slide 25: 

Înainte de c oncurs în vara anului 1953, s-au organizat cantonamente la Timişul de Sus unde au venit cei mai talentaţi tineri instrumentişti din ţară pentru a se pregăti în vederea Festivalului Mondial al Tineretului. Aici Ştefan Ruha a fost alături de prietenii săi de la Cluj cu care în momente de respiro se distrau cântând muzică lăutărească şi schimbând instrumentele între ei : Ştefan Ruha (contrabas), Iacob Dula (chitară), Vasile Horvath ( vioar ă)

Slide 26: 

Cronică muzicală apărută în Informaţia Bucureştiului, 12.08, 1953, semnată de J.V. Pandelescu Premiul obţinut i-a deschis porţile afirmării în concerte cu orchestrele Filarmonicilor din ţară şi cronicarii muzicali au început să scrie tot mai mult despre marele talent al tânărului violonist. Debutul în calitate de solist a avut loc pe data de 13. 11 , 1953 alături de Filarmonica din Iaşi dirijată de Emanuel Elenescu. Primul afiş al concertului de la Iaşi

Slide 27: 

Primul concert la Filarmonica din Satu Mare În acelaşi an, 1953, s-a căsătorit cu Juliana Iolanda Estergár, studentă la Facultatea de Chimie-Fizică, cu care va avea patru băieţi.

Slide 28: 

Nu i-a fost uşor! Era student, cânta la Opera Maghiară pentru a-şi întreţine familia, şi studia zi şi noapte la vioară pentru a-şi forma un repertoriu. Tânăra pereche locuia în condiţii mizere; i se repartizase o bucătărie într-o casă în care fiecare cameră era ocupată de o familie. Acolo avea să vină pe lume şi primul lor copil. În acele condiţii s-a pregătit pentru marea competiţie de la Moscova, Concursul internaţional “ P.I. Ceaikovski ” . Famili a Ruha a reuşit să obţină o locuinţă decentă doar după anii 1960 la intervenţia lui David Oistrah, care venind la Cluj a rămas uimit de condiţiile de trai ale tânărului laureat al C oncursului internaţional “P.I. Ceaikovski ” „Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu” Leo Buscaglia

Slide 29: 

În 1957 a plecat de la Opera Maghiară, devenind concert maestru al Filarmonicii din Cluj

Slide 30: 

Adeverinţă de absolvire a Conservatorului În 1958 a absolvit studiile Conservatorului de Muzică „Gh. Dima”, însă examenul de diplomă nu l-a susţinut, fiind ocupat cu Concursul de la Moscova şi turneele de concerte ce au urmat. Examenul de licenţă avea să-l susţină abia în 1993. „Muzică, tu eşti tovarăşul meu de zi şi de noapte, la durere şi la fericire. Tu eşti apa răcoritoare în pustiul vieţii mele” Rabindranath Tagore

Slide 32: 

Anul 1958 a deschis seria marilor competiţii internaţionale ce aveau să-i deschidă noi perspective şi peste hotare prin premiile obţinute: Premiul III la Concursul „P. I. Ceaikovski”-Moscova, martie, 1958 Premiul I la Concursul „George Enescu”-Bucureşti, septembrie, 1958 Premiul II la Concursul „Marguerite Long-Jacques Thibaud”-Paris, iunie, 1959 Anul 1958

Slide 33: 

Concursul internaţional de vioară „P.I. Ceaikovski”, Moscova, 19-29 martie1958 Dmitri Şostakovici

Slide 34: 

„Înghesuindu-ne în „camera de muzică” Uitând de şcoală şi de toată lumea, Noi visam la o glorie ideală Arta era idolul nostru Şi viaţa era plină de vise… Mă mândresc că am descoperit scânteia divinităţii în tine Scânteie care atunci abia pâlpâia, Iar astăzi arde cu o lumină atât de puternică… ” Serghei Apuhtin Juriul Concursului internaţional de vioară „P.I. Ceaikovski”, prezidat de David Oistrah

Slide 35: 

Tragerea la sorţi pentru ordinea intrării în Concursul „P.I. Ceaikovski”

Slide 36: 

Concurenţii violonişti în faţa Conservatorului “ P.I. Ceaikovski ”

Slide 38: 

Diploma de la Concursul „P.I. Ceaikovski” David Oistrah îl felicită pe laureatul Ştefan Ruha A obţinut premiul al III-lea şi medalia de bronz, fiind singurul străin clasat pe primele locuri, alături de Valeri Klimov şi Viktor Pikeizen.

Slide 39: 

La Moscova David Oistrah l-a apreciat foarte mult pe Ştefan Ruha. La solicitarea de a se perfecţiona la şcoala sa de vioară, Oistrah a declarat: „ Ce să te învăţ eu? Talentul tău este atât de mare încât ar fi păcat să nu-l lăsăm aşa cum s-a născut!” „Există în aurora talentului ceva în acelaşi timp naiv şi îndrăzneţ care aminteşte graţiile copilăriei şi fericirea ei lipsită de preocupare faţă de convenţiile care guvernează pe adulţi.” (Eugène Delacroix, Journal , 1 martie 1858)

Slide 40: 

Laureaţii primelor trei premii „Ceaikovski” la concursul de vioară (de la stânga la dreapta: Ştefan Ruha, Valeri Klimov, Viktor Pikeisen)

Slide 41: 

Articol din Sovietskaia Russia

Slide 42: 

Ştefan Ruha în concurs alături de pianista Eva Radeş

Slide 43: 

La revenirea în ţară a fost primit cu flori de oficialităţile din oraşul său natal Carei

Slide 44: 

Ziarele şi revistele consemnau marele succes.

Slide 45: 

La doar câteva luni de la competiţia moscovită, a participat la prima ediţie a concursului internaţional „George Enescu” de la Bucureşti, unde a obţinut Premiul I Concursul internaţional de vioară „G eorge Enescu”, 4-17 septembrie 1958, Bucureşti „Tinerei generaţii îi recomand muncă, cinste şi altruism şi aş mai adăuga şi modestie, cât mai multă modestie şi îngăduinţă pentru cei din jurul tău care vor să se manifesteze. Valorile adevărate nu pot fi împiedicate de a ieşi la iveală” George Enescu Autografe şi consemnări ale muzicienilor: George Georgescu, Ion Dumitrescu şi Mihail Jora, în întâmpinarea Festivalului

Slide 46: 

În vederea pregătirii concursului de vioară „G. Enescu” a stat la Sinaia, în cantonament împreună cu profesorul Balogh Ferenc La concursul „G eorge Enescu ” a fost acompaniat la pian de maestrul Anton Ronai (dirijor la Opera Maghiară şi Opera Română, excelent corepetitor) Ştefan Ruha şi Anton Ronai

Slide 47: 

Din juriile concursurilor de vioară şi pian a u făcut parte personalităţi marcante ale vieţii muzicale din ţară şi internaţionale: David Oistrah (U.R.S.S.) Yehudi Menuhin (S.U.A.) Andre Gertler (Belgia), Sviatoslav Richter (U.R.S.S.) , Yvone Astruc (Franţa), Garabet Avachian (Româmia), Ferenc Balogh (România), Sir John Barbirolli (Anglia), Carlo Felice Cilario (Italia), Dimitrie Dinicu (România), Ion Dumitrescu (România), Henri Gagnebin (Elveţia), etc

Slide 49: 

Laureaţii premiului I, vioară: Ştefan Ruha şi Solomon Snitkovski

Slide 50: 

Laureaţii cu premiul I ai Concursului „G. Enescu”: vioară, pian, duo vioară-pian

Slide 52: 

Concertul laureaţilor s-a desfăşurat pe scena Ateneului Român După decernarea premiilor, Ştefan Ruha a fost solicitat să concerteze cu majoritatea Filarmonicilor din ţară, având propuneri venite chiar şi de peste hotare. În luna octombrie a anului 1958, dirijorul şi compozitorul Constantin Silvestri, artist al poporului, laureat al Premiului de Stat, a întreprins un turneu de trei săptămâni în URSS, avându-l ca solist pe tânărul violonist Ştefan Ruha, laureat al concursurilor de la Moscova şi Bucureşti: patru concerte la Moscova, patru la Leningrad, două la Odesa, două la Kiev, două la Ivanov şi două la Gorki. Ştefan Ruha era invitat deja pentru a doua oară în anul 1958 să concerteze în Uniunea Sovietică. Ştefan Ruha Constantin Silvestri

Slide 54: 

În cadrul manifestărilor artistice ale Festivalurilor „G eorge Enescu” din anii ce au urmat, Ştefan Ruha a fost invitat să concerteze ca solist, fie alături de orchestra simfonică a Filarmonicii bucureştene sau a orchestrei Radio, fie în recitaluri de vioară şi cvartet. În anul 1961, la ediţia a II-a a Festivalului „G eorge Enescu” a cântat Concertul pentru vioară şi orchestră de Johanes Brahms cu Filarmonica „G eorge Enescu” dirijată de Lorin Maazel.

Slide 55: 

Anul 1959, avea să-i aducă din nou un important premiu internaţional: Premiul II la Concursul Marguerite Long-Jacques Thibaud, Paris, 17-29 iunie, 1959 „Jacques Thibaud a fost primul violonist care a dăruit publicului revelaţia unei anumite calităţi de sunet, aceea a contactului deosebit între epiderma şi coarda întinsă a viorii. Parisul i-a dat adevăratul său nume – Făt Frumos – şi s-a îndrăgostit de el ca o femeie de bărbatul care a sedus-o.” George Enescu Legitimaţia de concurent:

Slide 56: 

Articole din presa franceză, 1 8 -20 iunie 1959

Slide 59: 

După cele trei importante competiţii a fost numit solist al Filarmonicii din Cluj în toamna anului 1959, fiind invitat şi în ţară să cânte cu toate orchestrele Filarmonice, de asemeni şi peste hotare. Repertoriul său a cuprins aproape toate concertele, sonatele şi lucrările concertante pentru vioară şi orchestră, vioară-pian, clavecin, orgă sau cvartete. Perioada de vârf a carierei sale concertistice a fost între anii 1960-1985, când violonistul concerta aproape seară de seară, obişnuind să cânte şi câte trei concerte în ace l aşi simfonic Activitatea concertistică

Slide 60: 

Exemple: Concertul din 30.05, 1960 cu Filarmonica din Oradea: Mozart : Concertul pentru vioară nr.5 K.216 , Glazunov : Concertul pentru vioară ; Bis: Prokofiev : Gavota Concertul din 22.01, 1962 cu Orchestra de cameră a Filarmonicii din Oradea: Vivaldi : Anotimpurile , Bis: Tartini-Kreisler : Variaţiuni pe o temă de Corelli , Paganini : Capriciul nr.24 , Kreisler : Introducere şi Scherzo Concertul din 1-5.05, 1962 cu Filarmonica „Moldova” din Iaşi: Bach : Concertul p entru vioară în Mi major, B.W.V. 1042 , Beethoven: Concertul pentru vioară şi orchestră în Re major , Brahms: Concertul pentru vioară şi orchestră în re minor Concertul din 18.10, 1963 cu Filarmonica din Botoşani: Haydn: Concertul pentru vioară în Do major , Mendelssohn : Concertul pentru vioară în mi minor , Haciaturian : Concertul pentru vioară Concertul din 13.12.1964 , cu Filarmonica din Sibiu: Mozart : Concertul pentru vioară nr.3 K.216 , Haciaturian : Concertul pentru vioară , Lalo : Simfonia spaniolă Concertul din 5.04, 1974 , cu Filarmonica din Târgu Mureş: J.S. Bach : Concertul pentru vioară în Mi major B.W.V. 1042 , Mendelssohn : Concertul pentru vioară în mi minor , Lalo : Simfonia spaniolă

Slide 61: 

La Cluj, primii paşi i-a făcut sub bagheta maestrului Antonin Ciolan, alături de care a debutat şi la Bucureşti pe scena Ateneului Român În 1957 a prezentat două concerte în primă audiţie absolută: Concertul pentru vioară şi orchestră de Vilhelm Demian şi cel de Eugen Cuteanu Împreună cu dir ijorul Sz ékely Endre şi compozitorul Vilhelm D emian Ştefan Ruha şi compozitorul Eugen Cuteanu

Slide 62: 

Ştefan Ruha şi compozitorul Eugen Cuteanu Ştefan Ruha, compozitorul Eugen Cuteanu şi Nicolae Boboc

Slide 63: 

Pre zentarea violonistului Ştefan Ruha în pliantul de reclamă al Agenţiei Române de Impresariat Artistic ARIA

Slide 65: 

În 1962 Ştefan Ruha era deja un violonist foarte cunoscut şi apreciat atât în ţară cât şi peste hotare. Meritele sale deosebite au fost încununate cu o diplomă cu titlul de Artist Emerit

Slide 66: 

Iran

Slide 67: 

Cronici din ţară şi de peste hotare

Slide 69: 

Zagreb 1964

Slide 70: 

În simfonicele Filarmonicilor din ţară în care era invitat ca solist a colaborat cu mai multe generaţii de dirijori: Antonin Ciolan, George Georgescu, Iosif Conta, Mihai Basarab, Emanuel Elenescu, Jan Huss, Theodor Costin, Ervin Acél (Oradea), Szalman Loránd, Ludovik Bács, Emil Simon, Erich Bergel, Ion Baciu, Nicolae Boboc, Gheorghe Costin, Cristian Mandeal, Tiberiu Popopvici, Dorin Frandeş, Radu Ciorei, Modest Cichirdan, Ilarion Ionescu-Galaţi, Petre Sbârcea, Florentin Mihăiescu etc. Ştefan Ruha la Ateneul Român

Slide 71: 

Ştefan Ruha şi George Georgescu la Ateneul Român Stefan Ruha şi George Georgescu, dirijorul Filarmonicii „G. Enescu” din Bucureşti

Slide 72: 

Cu Gheorghe Vintilă, după concertul din 1957 de la Cluj

Slide 73: 

Cu Emil Simon, dirijorul Filarmonicii din Cluj-Napoca Emil Simon

Slide 74: 

Cu Dinu Niculescu, dirijorul Filarmonicii din Braşov 1962. Cu Ion Baciu, dirijorul Filarmonicii din Ploieşti, apoi a celei din Iaşi

Slide 75: 

Cu Szalmán Loránd, dirijorul Filarmonicii din Târgu Mureş Ştefan Ruha, dirijorul Salman Lorand şi compozitorul Szabo Csaba la Târgu Mureş

Slide 76: 

Alături de dirijorul Mircea Cristescu a fondat în anul 196 6 , orchestra de cameră a Filarmonicii din Cluj cu care au efectuat în decurs de peste trei decenii numeroase concerte în ţară şi turnee peste hotare, precum şi înregistrări audio-video şi Electrecord . Versiunea „ Anotimpurilor ” de Vivaldi a fost un mare succes, fiind premiată cu „ Discul de aur ” la Londra. Mircea Cristescu şi Ştefan Ruha, 1963

Slide 77: 

Cu Petre Sbârcea, dirijor al Filarmonicii din Sibiu

Slide 78: 

Cu dirijorul Ervin Acél şi Filarmonica orădeană a avut nenumărate concerte, turnee şi a realizat importante discuri la Electrecord. Ştefan Ruha şi Ervin Acél cântând la Sinagoga din Oradea.

Slide 79: 

Cu Erich Bergel, la Filarmonica din Cluj-Napoca, 1991

Slide 80: 

Ştefan Ruha a cânta t alături de nume de rezonanţă ale arte i dirijorale internaţionale: C onstantin Silvestri, Witold Rowicki, Stanislav Wislocki, Carlo Zecchi, John Prichard, Maurice Hanford, Laurence Foster, Kiril Kondrashin, Samo Hubad, Carlo Felice Cilario, Janos Ferencsik, Anatolie Fistularri, Michi Ynoue, Eduard Civjil etc Ştefan Ruha cu dirijorul Anatolie Fistulari Cu Gheorghe Mustea şi Orchestra Radio Chişinău 1997

Slide 81: 

Autograf de la dirijorul italian Carlo Felice Cilario Autograf de la János Ferencsik

Slide 82: 

Cu dirijorul polonez Stanislav Wislocki

Slide 83: 

Cu dirijorul iugoslav Samo Hubad

Slide 84: 

Unul dintre colaboratorii cei mai fideli în domeniul muzicii de cameră a fost pianistul Ferinand Weiss cu care a alcătuit un celebru duo vioară-pian. Împreună au concertat atât la noi în ţară, cât şi în America, Japonia, U.R.S.S., Bulgaria , Ungaria, etc Riga, 4 martie 1961, Concertul Prieteniei

Slide 85: 

In Japonia cu Ferinand Weiss Recital la Tokio, 1961

Slide 86: 

Ştefan Ruha şi Ferdinand Weiss în recital la Leningrad , martie 1960 Ştefan Ruha, Ferdinand Weiss în U.R.S.S. în 1961

Slide 87: 

O altă colaboratoare fidelă a fost Ecaterina Botar, clavecinistă şi organist ă , ce a colaborat peste două decenii cu maestrul Ruha

Slide 89: 

Cronici şi afişe de concerte din întreaga lume

Slide 94: 

În 1964 a fondat Cvartetul Ruha împreună cu Vasile Horvath, Vasile F ü löp şi Iacob Dula. Formaţia va fi cunoscută şi sub denumirea de Cvartetul Filarmonicii din Cluj. Începând cu anul 1972, cvartetul se va numi „Napoca”. Cvartetul

Slide 100: 

Invitaţie pentru turneu în America

Slide 102: 

Ştefan Ruha alături de Ion Voicu, Cluj 1979

Slide 103: 

Ion Voicu, Stefan Ruha, Madalin Voicu si Istvan Ru h a

Slide 104: 

Ştefan Ruha la Filarmonica din Timişoara dirijată de Remus Georgescu

Slide 105: 

Ştefan Ruha şi Kovacs Denes în Concertul pentru două viori în re minor B.W.V. 1043 de J.S. Bach cu orchestra din S z eksárd (Ungaria), 1994

Slide 106: 

Ervin Acél ş i Ş tefan Ruha la Sinagog a din Oradea

Slide 107: 

Activitatea didactică Ştefan Ruha a îmbinat activitatea concertistică cu cea didactică începând cu anul 1964, până în anul 1975 când a fost numit lector universitar asociat la catedra de vioară a Conservatorului „Gh. Dima” din Cluj-Napoca . O a doua perioadă de profesorat a avut loc începând din 1990 până la sfârşitul vieţii în 2004. Profesorul Ruha era apreciat şi stimat de studenţii clujeni, clasa domniei sale fiind luată cu asalt de tinerii violonişti ce doreau să-i devină discipoli. Începând cu 1994 prin pensionarea de la Filarmonica „Transilvania” din Cluj-Napoca şi prin susţinerea unui examen, Ştefan Ruha era numit pe postul de profesor universitar.

Slide 108: 

A fost invitat să predea şi la cursuri de măiestrie peste hotare la: în Germania la Academia „F. Liszt” din Weimar, la Dorsten, în Ungaria la Pécs, Szekszárd, Niyrbator, Budapesta, Szolnok, Veszprém, în Iugoslavia la Ohrid, în Elveţia la Sion, în Iran la Teheran, etc

Slide 109: 

Profesorul le explica discipolilor atât prin cuvinte, printr-o mimic ă foarte sugestivă, dar mai ales demonstrând cu vioara: Ştefan Ruha explicând acompaniamentul . Aspect de la cursurile de la Weimar, 1977

Slide 111: 

Exemplul nr.1: Expresiv, diafan, cântat cu arcuş voalat, deasupra corzilor

Slide 112: 

Exemplul nr.2: Cu bucurie, ca o îmbrăţişare, cu sunet amplu

Slide 113: 

Exemplul nr. 3: cezură şi atenţie la gradarea frazei începând din pianissimo senza vibrato

Slide 114: 

Exemplul nr.4: cu arcuşul la bază, început de frază muzicală, e s pressivo

Slide 115: 

Ştefan Ruha a fost invitat ca membru în juriile unor importante competiţii internaţionale: la Budapesta, la concursul de cvartete de la Evian în Franţa, în Olanda, î n U.R.S.S etc. Ştefan Ruha alături de Vilmos Tátrai, membru în juriul concursului „ Szigeti-Bartók ”, Budapesta 1973

Slide 116: 

Am avut marea şansă să-i urmăresc arta îndeaproape, timp de 20 de ani, în concertele susţinute alături de Filarmonica clujeană printre ai cărei membrii mă aflam şi eu. Încă din 1978, am avut ocazia de a lucra şi de a beneficia de valoroasele sale îndrumări pedagogice la cursurile de vară ,,Nemzetközi zenei tábor’’ din Niyrbátor, Ungaria. Maestrul Ştefan Ruha cu cvartetul Mirela Capătă, Silvia Barbu, Vasile Jucan, Eva Bloch

Slide 119: 

Distincţii, Medalii,Diplome În 1994 a fost numit Cetăţean de onoare a municipiului Cluj-Napoca În 199 7 a fost numit Cetăţean de onoare a municipiului C arei Tortul în formă de vioară oferit de Primăria Carei cu ocazia decernării titlului de cetăţean de onoare, 1997

Slide 120: 

Primăria oraşului Carei

Slide 121: 

În anul 2001 Ministerul Culturii din Ungaria, i-a acordat o Diplomă de exelenţă.

Slide 123: 

Am fost onoraţi să cântăm alături de maestrul Ştefan Ruha care a şi dirijat orchestra „Camerata Romanica” de mai multe ori. Ştefan Ruha şi Mirela Capătă în concert cu „Camerata Romanica” la Radio Cluj, 1998, 06.06

Slide 124: 

Ştefan Ruha şi Mirela Capătă în concert cu „Camerata Romanica” la Radio Cluj, 1998, 06.06 „Nu vei răzbate până la inimi, Dacă din inimă pornirea nu îţi vine” J.W. Goethe: Faust

Slide 125: 

După o viaţă în care a susţinut mii de concerte şi a educat sute de tineri talentaţi, anul 2004 avea să stingă o viaţă de artist. Concertul de adio a avut loc în 2004, la 14 mai, la Satu Mare, când Ştefan Ruha a cântat pentru ultima dată Anotimpurile lui Vivaldi alături de orchestra sătmăreană dirijată de Ervin Acel. În acelaşi concert a apărut alături de nepotul său Rudolf Fatyol, directorul Filarmonicii din Satu Mare, cu Concertul pentru două viori în re minor de J.S. Bach.

Slide 127: 

Ultimul concert……Flori ce încunune a z ă o imensă carieră violonistică. Ştefan Ruha alături de dirijorul Ervin Acél si violon istul Rudolf Fatyol , Satu Mare, 2004, 14.05

Slide 128: 

La 28 septembrie 2004, se stingea din viaţă unul din cei mai mari violonişti ai secolului XX. Ştefan Ruha efectua ultimul său drum de la Cluj la Carei….spre a-şi găsi odihna cea de veci alături de strămoşii săi în matca de unde pornise la drum…. Spiritul său şi dulcele sunet al viorii sale vor rămâne însă în sufletele miilor d e melomani din întreaga lume!!!

Slide 130: 

Vioara lui va cânta veşnic în inimile noastre

Slide 131: 

Imensul său repertoriu va rămâne imortalizat pentru totdeauna şi va putea delecta în continuare urechile si sufletele noastre datorită tehnicii audio-video, care a păstrat prin intermediul înregistrărilor sonorităţi şi imagini de neuitat ale marelui maestru. Tehnica sa sclipitoare, de o perfecţiune ireproşabilă, sunetul plin de farmec, paleta coloristică cuprinzând tonuri de la cele mai ample şi patetice, până la cele mai diafane si senzuale sau duioase, sunt caracteristici ce îl vor menţine pentru totdeauna pe maestrul Ruha pe traiectoria marilor violonişti de talie internaţională.

Slide 132: 

Ar fi nedrept pentru istoria şcolii violonistice clujene şi universale să fie lăsată a pătrunde ceaţa uitării asupra imensei şi valoroasei activităţi a lui Ştefan Ruha ! Pentru noi toţi, Ştefan Ruha va rămâne un mare Om, un virtuoz înnăscut, o culme a măiestriei şi un simbol. Memoria sa va trebui să fi e menţinută vie prin concerte comemorative şi Festivaluri ce-i vor purta numele.

Slide 136: 

Festivalul şi Simpozionul Ştefan Ruha organizat de Academia de Muzică „G h . Dima” din Cluj-Napoca şi Mirela Capătă , 14-17 noiembrie 2009

Slide 139: 

Muzica: F. Kreisler: Liebesfreud. Orchestra Filarmonicii din Satu Mare A.Vivaldi: Anotimpurile – Primăvara p.I; Vara, p. I, II. Orchestra de cameră a Filarmonicii din Cluj, dirijor: Mircea Cristescu P.I. Ceaikovski: Concertul pentru vioară în Re major, op.35.Orchestra simfonică a Radioteleviziunii. Dirijor: Mircea Basarab N. Paganini: partea a III-a din Cvartetul în Mi major - Cvartetul „Napoca” J.S Bach: Concert pentru două viori şi o rchestr ă i n r e m inor B.W.V.1043.p3 Ştefan Ruha şi Mirela Capătă. Orchestra „Camerata Romanica” Francesco Maria Veracini: Largo. Ştefan Ruha şi orchestra „Camerata Romanica” Autor : Mirela Capătă Fotografii, documente, muzică: Arhiva familiei Ruha Arhiva Mirela Capătă Arhiva Filarmonicii „Transilvania ” Cluj-Napoca Arhiva Academiei de Muzică „Gh . Dima ” Internet Montaj: Sanda Foişoreanu