Consimţământ liber:
Consimţământ liber Căsătoria are la bază consimţământul liber al soţilor Condiţii de îndeplinit: vârsta minimă neimplicaţi în alte căsătorii să fie botezaţi să nu fie preot/călugăr legături de rudenie fără constrângeri, fără forţări şi altele
Consimţământul şi cununia:
Consimţământul şi cununia Consimţământul îi angajează pe unul faţă de celălalt Biserica Romano-Catolică consimţământul se cere în timpul celebrării cununiei preotul martor, mirii celebrează Biserica Greco-Catolică consimţământul se cere înaintea celebrării cununiei (cu excepţii) preotul celebrantul, mirii subiecţii
Consimţământ definitiv:
Consimţământ definitiv Consimţământul nu poate fi luat înapoi Trebuie să fie nu doar liber ci şi conştient şi responsabil Biserica cere mirilor să se pregătească printr-o serie de întâlniri Pregătirea trebuie să înceapă însă din familie, prin exemplu părinţilor Susţinută de cateheza la care participă copilul şi mai apoi tânărul
Rugăciune:
Rugăciune Iubirea trebuie, evident, să existe între soţi Căsătoria nu înseamnă doar sentimente reciproce de iubire romantică ci mai ales un angajament de dăruire pe viaţă "Da" -ul să vă fie "da" (cf Mt 5,37) Să se vadă în alegerile făcute care să vizeze mereu binele comun, al familiei, şi nu cel personal Familiile, şcoli de iubire
sfârşit...:
sfârşit...
Slide 7:
Sacramente: Căsătoria (I) Sfânta Scriptură se deschide cu crearea bărbatului şi a femeii, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dintru început cei doi au fost deci chemaţi să trăiască în comuniune unul cu altul, într-o relaţie binecuvântată şi făcută rodnică. O confirmă aceasta chiar Dumnezeu care spune: "va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup" (Geneză 2,24), trasându-le şi o misiune: "creşteţi şi vă înmulţiţi" (Geneză 1,28). Căsătoria a fost deci dintru început în planul lui Dumnezeu pentru om, ca temelia unui cămin al iubirii, înţelegerii, unităţii... Păcatul protopărinţilor noştri a zguduit însă întreaga natură umană, cu efecte - evident - şi asupra relaţiei dintre bărbat şi femeie, care se îndepărtează de planul originar. "Relaţiile lor sunt deformate de învinovăţiri reciproce; atracţia lor reciprocă, darul Creatorului, se schimbă în raporturi de dominare şi de poftă; frumoasa vocaţie a bărbatului şi a femeii de a fi rodnici, de a se înmulţi şi de a supune pământul este împovărată de suferinţele naşterii şi osteneala câştigării pâinii" (CBC 1607). Această îndepărtare de planul originar o vedem în ceea ce a însemnat căsătoria în Vechiul Testament: mai presus de toate un contract. Într-o descriere sumară, căsătoria se încheia astfel: bărbatul cerea femeia de soţie de la cel care avea autoritate asupra ei (tatăl sau stăpânul, pentru sclave); în faţa unor martori rostea o declaraţie ce în esenţă spunea "ea va fi soţia mea"; plătea apoi o compensaţie numită mohar ; iar uneori se punea şi ceva în scris, în care se prevedea de exemplu ce se întâmplă la despărţire. Dar nu doar divorţul era împotriva căsătoriei dorite de Dumnezeu, ci şi poligamia, pe care o găsim practicată de diverse personaje din Vechiul Testament. Dacă Moise a permis divorţul, prin introducerea "cărţii de despărţire", a fost - o spune chiar Isus Cristos - "din cauza împietririi inimilor" evreilor. "De la început însă nu a fost aşa", subliniază tot El, indicând spre planul lui Dumnezeu, şi condamnând divorţul: "ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă" (Matei 19). Întreaga predicare şi activitate a Mântuitorului a fost pentru ca inima omului de piatră să devină din nou de carne, capabilă să trăiască în mod curat iubirea, după modelul iubirii din sânul Preasfintei Treimi. Nu întâmplător la începutul activităţii Sale publice găsim episodul cu nunta din Cana, în care Biserica vede "confirmarea bunătăţii căsătoriei şi vestirea că de acum încolo căsătoria va fi un semn eficient al prezenţei lui Cristos" (CBC 1613). Rugăciune Am văzut în această scurtă prezentare că Dumnezeu a dorit ca omul să nu fie singur (Geneză 2,18), ci să trăiască în doi, rodul iubirii lor fiind vizibil în copii. Dar planul iniţial a fost afectat de intrarea păcatului în lume, şi cu adevărat, atâta timp cât păcatul conduce, legătura între un bărbat şi o femeie nu poate fi decât una contractuală. Căsătoria devine mai mult decât o hârtie doar când la baza ei nu este păcatul, ci Dumnezeu care o binecuvântează, o păzeşte şi o întăreşte cu harurile Sale. Să îi cerem Domnului să ne trimită lumina Sa pentru a înţelege căsătoria aşa cum El a dorit-o pentru oameni.