Euharistie păstrată:
Euharistie păstrată Călugării eremiţi păstrau Pâine consacrată în chiliile lor Mănăstirile şi bisericile au continuat să păstreze Euharistia după Liturghie motivaţia principală: „provizii” pentru bolnavi şi muribunzi Păstrarea Preasfântului Sacrament a permis şi condus în timp la apariţia cultului euharistic Controverse teologice...
Papa Grigore al VII-lea:
Papa Grigore al VII-lea Berengarius , teolog francez, neagă prezenţa reală în Euharistie Papa Grigore al VII-lea răspunde: sub chipul pâinii şi al vinului consacrate la Liturghie se află cu adevărat Trupul şi Sângele lui Isus Cristos Sf. Francisc de Assisi Sf. Iuliana – sărbătoarea locală Corpus Christi
Miracolul de la Bolsena:
Miracolul de la Bolsena Un preot se opreşte la Bolsena Avea îndoieli despre prezenţa reală a lui Isus în Euharistie Ostia a început să sângereze Papa Urban al VI-lea Sf. Toma de Aquino scrie oficiile sărbătorii Celebrată începând cu 1264 în prima joi de după duminica Preasfintei Treimi
Rugăciune:
Rugăciune Adoraţia Euharistică O prezenţă care transformă, care mângâie, care întăreşte Adoraţie după primirea Împărtăşaniei Îţi mulţumim Doamne pentru prezenţa Ta reală în Euharistie, pentru că ni te dai în Împărtăşanie, şi recunoscându-te ca Dumnezeu îţi dăm cultul suprem care doar ţie ţi se cuvinte: cel de adoraţie.
sfârşit...:
sfârşit...
Slide 7:
Sacramente: Euharistia (V) Călugării eremiţi din primele secole aveau obiceiul să ia cu ei Pâine consacrată, Trupul lui Cristos, în chiliile lor, în principal pentru a se putea împărtăşi în zilele următoare. Evident, aceasta nu era tratată ca un aliment oarecare, ci păstrată cu reverenţă. Mănăstirile, iar apoi bisericile, în Apus ca şi în Răsărit, au fost continuat să păstreze Euharistia după Liturghie, motivaţia principală fiind existenţa unei "provizii" pentru bolnavi şi muribunzi. Păstrarea Preasfântului Sacrament - în ceea ce noi astăzi numim tabernacole - a permis şi condus în timp apariţia cultului euharistic. Şi aceasta avea să se întâmple pe fondul unor controverse teologice. Berengarius , un teolog francez, a negat la începutul celui de-al doilea mileniu prezenţa reală a lui Isus Cristos în Euharistie. Papa Grigore al VII-lea a răspuns acestor idei, pe fondul răspândirii lor, repetând răspicat credinţa Bisericii dintru începuturi: sub chipul pâinii şi vinului consacrate se află cu adevărat Trupul şi Sângele lui Isus Cristos. Spre întărirea acestui adevăr de credinţă apar rugăciuni la Preasfântul Sacrament, credincioşii fiind invitaţi să îl adore. Sfântul Francisc de Assisi a fost un fervent promotor al devoţiunii faţă de Euharistie în Italia. Sf. Iuliana de Liege, în urma unor viziuni, a cerut la începutul anilor 1200 instituirea unei sărbători în cinstea Trupului lui Cristos (în latină Corpus Christi ). Această sărbătoare cu procesiune a fost introdusă doar la nivelul Diecezei de Liege. Răspândirea ei în întreaga Biserică Latină a avut loc însă abia după câţiva ani, după un miracol euharistic. În 1263, un preot german mergea la Roma, oprindu-se în drum în Bolsena, unde a celebrat Liturghia. Se spune că era un preot bun, dar avea îndoieli privitoare la prezenţa reală din Euharistie. În momentul consacrării, ostia a început să sângereze. Ruşinat de necredinţa sa, preotul s-a dus imediat în Orvieto , localitate unde se afla atunci Papa Urban al VI-lea. Pontiful a investigat minunea iar la final a purtat în procesiune ostia miraculoasă şi pânza pătată de sânge în Catedrala din Orvieto . I-a cerut Sf. Toma de Aquino să compună oficiile sărbătorii Corpus Christi , care a început să fie celebrată în toată Biserica Romano-Catolică din următorul an, 1264, în prima joi de după duminica Preasfintei Treimi. Şi astăzi sărbătoarea Corpus Christi scoate în procesiune pe străzi din lumea întreagă mulţimi de credincioşi, precedate de Preasfântul Sacrament. Rugăciune Adoraţia Euharistică este un timp în care stăm faţă în faţă cu Isus Cristos prezent pe altar. Dincolo de cuvintele pe care le spunem, este important să stăm cu deschidere şi disponibilitate în prezenţa Sa, conştienţi că este o prezenţă care transformă, care mângâie, care întăreşte. Aceeaşi atitudine să o avem şi atunci când ne împărtăşim, adorându-l pe Mântuitorul prezent în chiar trupurile noastre . Îţi mulţumim Doamne pentru prezenţa Ta reală în Euharistie, pentru că ni te dai în Împărtăşanie, şi recunoscându-te ca Dumnezeu îţi dăm cultul suprem care doar ţie ţi se cuvinte: cel de adoraţie.