Cristos iartă şi astăzi:
Cristos iartă şi astăzi Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu? Isus = Dumnezeu Isus continuă să ierte păcatele prin Sacramentul încredinţat Apostolilor -> Episcopilor -> preoţilor "Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20,23)
Evoluţie istorică:
Evoluţie istorică Sacramentul Spovezii s-a conturat în timp Exagerări ce impuneau restricţii deosebite Practici incomode şi descurajatoare Sf. Ciprian: " Fiecare să îşi mărturisească păcatul cât mai este în această lume, cât timp mai poate fi primită mărturisirea lui, cât timp este încă plăcută lui Dumnezeu ispăşirea şi iertarea dată de preoţi "
Un sacrament cu sigiliu:
Un sacrament cu sigiliu Nu toţi înţeleg Spovada Mândria, autosuficienţa... În spatele preotului Cristos este cel care ascultă şi dezleagă de păcate Sfaturi şi canonul pentru ispăşirea păcatelor Obligaţia păstrării secretului Spovezii: ceea ce penitentul i-a dezvăluit preotului rămâne "sigilat" în Sacrament
Rugăciune:
Rugăciune "Oare doresc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu, şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu ?" " P reotul împlineşte slujirea Bunului Păstor care caută oaia pierdută , a Bunului Samaritean care oblojeşte rănile , a Tatălui care îl aşteaptă pe fiul risipitor şi îl primeşte când se întoarce " (CBC 1465)
sfârşit...:
sfârşit...
Slide 7:
Sacramente: Spovada (V) " Cine poate să ierte păcatele, decât singur Dumnezeu?" (Marcu 2,7), se întrebau evreii auzindu-l pe misteriosul Fiu al tâmplarului dând dezlegare de păcate paraliticului adus de prietenii Săi. Atunci Isus, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, ca să arate că "are puterea de a ierta păcatele pe pământ" (v. 10), l-a vindecat pe bolnav. Acţiunile Sale, inclusiv curăţirea sufletelor de păcate, sunt continuate prin Sacramente, ai căror administratori sunt slujitorii Bisericii întemeiate de El. Apostolilor, iar prin ei Episcopilor şi preoţilor din toate timpurile, Cristos le-a încredinţat puterea specială a dezlegării de păcate: "Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20,23). În Biserica Primară, şi în secolele ce au urmat, Sacramentul Spovezii s-a conturat treptat. Au existat la început diverse exagerări, precum concepţia că după Botez (care şterge păcatul strămoşesc dar şi toate păcatele personale comise până atunci) nu mai putea exista vreo altă ştergere a păcatelor. Alţii în schimb considerau că pentru un păcat grav nu se poate primi dezlegare decât o singură dată. Şi la nivelul practicii lucrurile au stat pe alocuri altfel la început: se practica şi mărturisirea în public a păcatelor (evident, foarte ruşinoasă), iar în cazuri foarte grave, ispăşirea penitenţei cerute putea dura şi ani de zile. Mai mulţi Părinţi ai Bisericii au subliniat necesitatea Spovezii, separat de Botez. Sf. Ciprian spunea de exemplu: "Fiecare să îşi mărturisească păcatul cât mai este în această lume, cât timp mai poate fi primită mărturisirea lui, cât timp este încă plăcută lui Dumnezeu ispăşirea şi iertarea dată de preoţi". În fine, Concilii ca cele din Trento sau din Lateran au fixat cu claritate învăţătura Bisericii despre acest Sacrament. Din păcate, nu toţi înţeleg valoarea Spovezii. Unii nu îşi mărturisesc păcatele din mândrie, alţii din autosuficienţă. Sunt şi aceia ce se poticnesc de prezenţa preotului, scăpând din vedere faptul că în spatele preotului Cristos este cel care ascultă şi dezleagă de păcate. Preotul, cu experienţa acumulată în scaunul de spovadă, oferă sfaturi valoroase pentru creşterea spirituală, dar mai ales indică, prin canon, modul de ispăşire a păcatelor spovedite. Pe de altă parte trebuie să nu uităm că preotul este obligat să păstreze secretul absolut legat de cele auzite în Spovadă. Secretul Spovezii, care nu admite excepţii, se numeşte sigiliu sacramental, fiindcă ceea ce penitentul i-a dezvăluit preotului rămâne "sigilat" de Sacrament. Rugăciune " Oare doresc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu, şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu?" (Iezechiel 18,23). Cristos ni te-a revelat, Doamne, ca Tată milostiv, care ne întinde mereu mâna când cădem, pentru ca să ne ridicăm şi să mergem mai departe. Şi aceasta o faci oferindu-ne Spovada, la care apelăm conştienţi că în acest Sacrament "preotul împlineşte slujirea Bunului Păstor care caută oaia pierdută, a Bunului Samaritean care oblojeşte rănile, a Tatălui care îl aşteaptă pe fiul risipitor şi îl primeşte când se întoarce, a dreptului judecător care nu caută la faţa omului şi a cărui judecată este în acelaşi timp dreaptă şi milostivă" (CBC 1465)