Sf. Isidor de Sevilla :
Sf. Isidor de Sevilla A trăit între anii 560 şi 636
Sărbătorit la 4 aprilie (calendarul latin)
Învăţător al Bisericii
Slide 3:
s-a născut în 560 în Spania fraţii: Episcopi
sora: călugăriţă pasionat de studiu orfan de mic copil a scris prima
enciclopedie creştină
Slide 4:
apărător al credinţei ales Episcop de Sevilla Conciliu III din Toledo Conciliu IV din Toledo uniformitate liturgică şi
şcoli de formare pentru preoţi
Slide 5:
de dimineaţa până seara primea săraci şi-a cerut iertare
şi a iertat declarat în 1722
Învăţător al Bisericii a murit la
4 aprilie 636
Slide 6:
Sfinte Isidor de Sevilla roagă-te pentru noi! “Dacă învăţătura nu e susţinută de har, nu ajunge la inimă, chiar dacă intră în ureche.
Face zgomot afară,
dar nu foloseşte la nimic.” “Cuvântul lui Dumnezeu coboară din ureche în adâncul inimii atunci când intervine harul, acţionând în lăuntrul omului şi conducând la convertire.” “Pentru că după ce am cunoscut, trebuie să simţim datoria de a pune în practică lucrurile bune pe care le-am învăţat.” “Atunci când ne rugăm, vorbim cu Dumnezeu însuşi; când însă citim, este Dumnezeu
cel care ne vorbeşte.”
Sf. Isidor de Sevilla :
Sf. Isidor de Sevilla Material pregătit în parohia greco-catolică Mănăştur 1 Vest,
cu hramul Coborârea Spiritului Sfânt, din Cluj-Napoca
Textul de citit :
Textul de citit Biografie
Isidor s-a născut în anul 560 în Sevilla, Spania. A rămas orfan încă de copil, dar nu i-a lipsit afecţiunea familiei, în care cei doi fraţi au ajuns şi ei Episcopi, iar sora călugăriţă. Isidor părea făcut special pentru studii, deoarece îi plăcea foarte mult să citească. Culegător neobosit al întregii înţelepciuni antice, greceşti, romane şi creştine, şi având darul de a transmite într-un limbaj accesibil ceea ce studia, a scris cel puţin 17 opere. Cea mai cunoscută este "Cartea etimologiilor", împărţită în douăzeci de volume. Aceasta este prima enciclopedie creştină, ce a ajuns să fie studiată în cele mai bune şcoli teologice din Evul Mediu.
Isidor a fost şi un zelos apărător al credinţei. În Spania timpului său, din interese politice, regele sprijinea erezia ariană. Isidor a propus desfăşurarea celui de-al treilea Conciliu din Toledo pentru a readuce pacea în peninsulă. Conciliul s-a ţinut în anul 589 şi a fost prezidat de fratele lui Isidor, Leandru, Arhiepiscop de Sevilla. Isidor a rostit cu acea ocazie un discurs memorabil despre unitatea credinţei. După acest Conciliu, pericolul arian va dispărea din întreaga Spanie. În 601, la moartea lui Leandru, în locul lui a fost ales Isidor. Omul cărţilor a devenit păstor al sufletelor. Şi-a îndeplinit cu zel noua sa misiune şi mulţi Episcopi şi însuşi regele îi cereau intervenţia în rezolvarea problemelor bisericeşti şi civile. După creaţia sa literară, opera cea mai importantă a lui Isidor va fi cel de-al patrulea Conciliu din Toledo, din anul 633, în care s-a ajuns la un acord pentru uniformitate liturgică în toată peninsula, şi s-a impus ca fiecare Dieceză să instituie o şcoală de formare pentru preoţi, după exemplul aceleia pe care de câţiva ani el o conducea cu succes la Sevilla.
Simţind că i se apropie sfârşitul, a dublat pomenile, astfel încât în timpul ultimelor şase luni de viaţă, din toate părţile veneau în casa lui, de dimineaţă şi până seara, o mulţime de săraci. Cu câteva zile înainte de moarte, şi-a cerut cu voce tare în biserică iertare pentru păcatele sale, s-a împărtăşit, s-a încredinţat rugăciunilor celor prezenţi, i-a iertat pe datornicii săi şi a distribuit săracilor toţi banii care îi rămâneau. A murit în pace în ziua de 4 aprilie 636. La 25 aprilie 1722, Papa Grigore al XIII-lea l-a proclamat învăţător al Bisericii Universale.
Rugăciune
Isidor a întărit Biserica prin exemplu şi prin cuvânt, lăsându-se călăuzit întotdeauna de acţiunea Spiritului Sfânt, convins că "dacă învăţătura nu e susţinută de har, nu ajunge la inimă, chiar dacă intră în ureche. Face zgomot afară, dar nu foloseşte la nimic. Cuvântul lui Dumnezeu coboară din ureche în adâncul inimii atunci când intervine harul, acţionând în lăuntrul omului şi conducând la convertire. Pentru că după ce am cunoscut, trebuie să simţim datoria de a pune în practică lucrurile bune pe care le-am învăţat." După exemplul lui, să punem şi noi Sfânta Scriptură între lecturile noastre zilnice, amintindu-ne că "atunci când ne rugăm, vorbim cu Dumnezeu însuşi; când însă citim, este Dumnezeu cel care ne vorbeşte".
Sfinte Isidor de Sevilla, roagă-te pentru noi!