Farmacologie pentru medicina dentara

Views:
 
     
 

Presentation Description

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html tratat de farmacologie pentru medicina dentara

Comments

Presentation Transcript

slide 1:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html FARMACOLOGIE PENTRU

slide 2:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html FARMACOLOGIE PENTRU MEDICINA DENTARĂ Oana Andreia Coman Liliana Stanciu Isabel Ghiță Mihnea Costescu Copyright © 2014 Editura ALL Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României COMAN OANA ANDREIA Farmacologie pentru medicina dentară / Oana Andreia Coman. - București : Editura ALL 2014 Bibliogr. Index ISBN 978- 606-587-291-2 615:616.314 Toate drepturile rezervate Editurii ALL. Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea scrisă a Editurii ALL. Drepturile de distribuție în străinătate aparțin în exclusivitate editurii. All rights reserved. The distribution of this book outside Romania without the written permission of ALL is strictly prohibited. Copyright © 2014 by ALL. Editura ALL : Bd. Constructorilor nr. 20A et. 3 sector 6 cod 060512 – București Tel.: 021 402 26 00 Fax : 021 402 26 10 Distribuție : 021 402 26 30 021 402 26 33 Comenzi : comenziall.ro www.all.ro Redactare : Bianca Vasilescu Tehnoredactare : Liviu Stoica Corectură : Elena Georgescu Design copertă : Alexandru Novac

slide 3:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html Prof. univ. dr. Oana Andreia Coman Doctor în Ș tiinUe Medicale Medic primar Farmacologie clinică Medic primar Dermatovenerologie Ș ef lucrări dr. Liliana Stanciu Doctor în Ș tiinUe Medicale Medic primar Farmacologie clinică Medic primar Medicină internă Șef lucrări dr. Isabel GhiUă Doctor în Ș tiinUe Medicale Medic primar Farmacologie clinică Asist. univ. dr. Mihnea Costescu Medic primar Farmacologie clinică Medic primar Medicină legală LicenUiat în Farmacie MEDICINA FARMACOLOGIE PENTRU

slide 4:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html

slide 5:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html

slide 6:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html Farmacologia generală dr. Oana andreia coman 11 5 CUPRINS PREFAȚĂ ........................................................................................................................ 9 1. FARMACOLOGIA GENERALĂ Dr. Oana Andreia Coman .................................. 11 1.1. Farmacocinetica generală ......................................................................... 11 1.2. Farmacodinamia generală .................................................................... 18 1.3. Farmacotoxicologia generală ........................................................... 24 2. FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV Dr. Oana Andreia Coman ................................................................................. 37 2.1. Sistemul colinergic ........................................................................... 39 2.2. Sistemul adrenergic ............................................................................... 51 3. FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL ................................... 63 3.1. Anestezicele generale Dr. Oana Andreia Coman .............................. 63 3.2. Anestezicele locale Dr. Mihnea Costescu ............................................. 69 3.3. Sedativele hipnoticele și anxioliticele Dr. Oana Andreia Coman ....... 78 3.4. Stimulantele psihomotorii Dr. Mihnea Costescu .............................. 85 3.5. Anticonvulsivantele Dr. Oana Andreia Coman ................................ 88 3.6. Antiparkinsonienele Dr. Oana Andreia Coman ..................................... 93 3.7. Miorelaxantele centrale Dr. Oana Andreia Coman ........................... 95 3.8. Antipsihoticele Dr. Oana Andreia Coman ............................................ 97 3.9. Antidepresivele Dr. Oana Andreia Coman ............................................... 101 3.10. Analgezicele opioide și antagoniștii Dr. Oana Andreia Coman ......... 104 4. INFLUENȚAREA SISTEMULUI AUTACOID ȘI A FUNCȚIEI HORMONALE Dr. Oana Andreia Coman .......................... 112 4.1. Histamina și antihistaminicele .................................................................. 112 4.2. Influențarea farmacologică a sistemului serotoninergic .................... 115

slide 7:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html 4.3. Hormonii corticosuprarenalieni ........................................................... 116 4.4. Insulina antidiabeticele orale glucagonul ....................................... 122 4.5. Hormonii tiroidieni și antitiroidienele.................................................. 125 4.6. Hormonii sexuali ..................................................................................... 126 4.7. Prolactina și bromocriptina ................................................................. 129

slide 8:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html 5. ANALGEZICELE ANTIPIRETICELE ȘI ANTIINFLAMATOARELE NESTEROIDIENE Dr. Oana Andreia Coman .................................................. 130 5.1. Salicilații .................................................................................................. 134 5.2. Derivații de paraaminofenol ............................................................... 136 5.3. Derivații de pirazolon .......................................................................... 136 5.4. Acizii indolacetici și analogii .................................................................... 138 5.5. Acizii arilalifatici ..................................................................................... 138 5.6. Fenamații ............................................................................................ 139 5.7. Oxicamii ............................................................................................. 139 5.8. Antiinflamatorele inhibitoare selective ale COX-2 ........................... 140 6. MEDICAȚIA METABOLICĂ Dr. Oana Andreia Coman ............................... 142 6.1. Calciul și fosfații .......................................................................................... 142 6.2. Reglatorii homeostaziei minerale osoase .......................................... 143 6.3. Fluorurile ............................................................................................ 146 7. MEDICAȚIA APARATULUI GENITAL .................................................................... 149 7.1. Ocitocicele ..................................................................................... 149 7.2. Tocoliticele ................................................................................................... 150 8. MEDICAȚIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR Dr. Liliana Stanciu ..... 152 8.1. Medicația insuficienței cardiace ...................................................... 152 8.2. Antiaritmicele ..................................................................................... 160 8.3. Antianginoasele .................................................................................. 167 8.4. Antihipertensivele ......................................................................................... 171 8.5. Medicația vasoactivă ......................................................................... 183 8.6. Medicația antimigrenoasă ....................................................................... 187 9. DIURETICELE Dr. Liliana Stanciu .......................................................................... 190 9.1. Tiazidele și compușii asemănători ........................................................... 192 9.2. Diureticele de ansă ............................................................................. 192 9.3. Diureticele antialdosteronice ........................................................... 193 9.4. Diureticele inhibitoare ale anhidrazei carbonice ............................... 193 9.5 Diureticele osmotice ....................................................................... 194 9.6. Antagoniștii receptorilor pentru vasopresină .................................... 194 10. MEDICAȚIA HIPOLIPIDEMIANTĂ Dr. Liliana Stanciu .................................. 197 11. MEDICAȚIA SÂNGELUI Dr. Oana Andreia Coman ..................................... 201 11.1. Antianemicele ..................................................................................... 201 11.2. Stimulentele hematopoiezei .........................................................204 11.3. Antitromboticele ............................................................................ 205 11.4. Hemostaticele ..................................................................................... 212

slide 9:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html 12. MEDICAȚIA APARATULUI RESPIRATOR Dr. Liliana Stanciu ................. 216 12.1. Medicația antiastmatică ..................................................................... 216

slide 10:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html 12.2. Medicamentele antitusive ................................................................... 225 12. 3. Medicamentele expectorante................................................................... 227 13. MEDICAȚIA APARATULUI DIGESTIV Dr. Oana Andreia Coman .......... 230 13.1. Antiulceroasele ............................................................................... 230 13.2. Antivomitivele ................................................................................... 237 13.3. Medicația antidiareică ....................................................................... 239 14. CHIMIOTERAPICELE ANTIMICROBIENE ....................................................... 241 14.1. Chimioterapicele antibacteriene Dr. Isabel Ghiță .............................. 241 14.2. Chimioterapicele antifungice Dr. Oana Andreia Coman ................. 288 14.3. Chimioterapicele antivirale Dr. Oana Andreia Coman.................... 292 14.4. Chimioterapicele active in amebiază tricomoniază și giardioză Dr. Oana Andreia Coman .................................................................. 295 15. CHIMIOTERAPICELE ANTICANCEROASE ȘI IMUNODEPRESIVELE Dr. Liliana Stanciu ................................................................................................ 297 15.1. Chimioterapicele anticanceroase ..................................................... 297 15.2. Medicamentele imunodepresive ..................................................... 308 16. DEZINFECTANTELE ANTISEPTICELE ȘI STERILIZANTELE Dr. Oana Andreia Coman .................................................................................... 311 BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 319 INDEX .................................................................................................................................. 321

slide 11:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html

slide 12:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html Analgeziceleantipireticeleșiantiinflamatoarelenesteroidienedr.Oanaandreiacomano130 9 PREFAȚĂ Lucrarea Farmacologie pentru medicina dentară este adresată îndeosebi stu- denților Facultății de Medicină Dentară. În elaborarea acesteia autorii au avut în vedere în primul rând prezentarea noțiunilor de bază în farmacologie – noțiuni de farmacocinetică și farmacodinamie a principalelor clase de substanțe medi- camentoase a indicațiilor a reacțiilor adverse și contraindicațiilor acestora. S-a urmărit însă și abordarea acestor noțiuni în funcție de specificul activității medi- cale desfășurate în domeniul stomatologiei. Întrucât în stomatologie se utilizea- ză preponderent unele categorii de medicamente – anestezice locale și generale analgezice antiinflamatoare fluoruri antibiotice antivirale antifungice antisep- tice și dezinfectante – s-a realizat o prezentare țintită a particularităților acestora. Deoarece la nivelul cavității bucale se întâlnesc adesea reacții adverse produse de o serie de medicamente administrate cronic s-a avut în vedere menționarea acestora astfel încât viitorul practician să le cunoască să le poată identifica și eventual trata. Prezenta lucrare poate veni și în sprijinul medicilor stomatologi îndeosebi al tinerilor practicieni constituind o reală sursă de informație în probleme legate de utilizarea medicamentelor în stomatologie. Întrucât stomatologul tratează adesea pacienți care primesc medicație cronică pentru diverse afecțiuni s-a avut în ve- dere precizarea măsurilor de precauție necesare în astfel de situații. Nu în ultimul rând medicul stomatolog se confruntă cu urgențe medicale sau urgențe stomato- logice. Din aceste considerente este necesară cunoașterea și înțelegerea acțiunii medicamentelor asupra organismului ca un întreg astfel încât să se poată aplica tratamentul cel mai eficient. Autorii speră ca această nouă carte să constituie un sprijin real în aprofundarea cunoștințelor de farmacologie de către studenții și medicii de medicină dentară. Autorii

slide 13:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html

slide 14:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html Farmacologia generală 11 1. FARMACOLOGIA GENERALĂ Dr. Oana Andreia Coman 16.1. Farmacocinetica generală Medicamentele ca orice substanță exogenă pot fi introduse în organism pe mai multe căi. De la locul administrării medicamentele pătrund în circulația sang- vină trecând prin procesul specific de absorbție. În continuare acestea sunt dis- tribuite în diferite compartimente ale mediului intern sânge limfă lichid extra- celular interstițial lichid intracelular respectiv organe și țesuturi. În paralel și ulterior medicamentele sunt epurate prin procese specifice de metabolizare care au loc în principal în ficat precum și prin excreție care se realizează în majori- tate pe cale renală. Circuitul pe care medicamentul îl parcurge în organism este studiat de către farmacocinetică parte a farmacologiei generale. Aceste proce- se farmacocinetice sunt determinanți majori ai intensității și duratei de acțiune a unui medicament. Așa cum s-a menționat anterior după administrare medicamentele pătrund în torentul sangvin printr-un proces de absorbție. Administrarea directă în sân- ge respectiv injectarea intravenoasă sau intraarterială nu presupune un proces de absorbție pentru că medicamentul a ajuns în totalitate în circulația sangvi- nă. În rest indiferent de calea de administrare aleasă medicamentul suportă un proces de absorbție adică trebuie să traverseze anumite membrane biologi- ce. Traversarea membranelor biologice se poate face prin mai multe procese cum ar fi difuziunea pasivă filtrarea sau transportul activ. Difuziunea pasivă pre- supune trecerea fără consum energetic a moleculei de medicament prin mem- brana celulară în sensul gradientului de concentrație adică din compartimentul unde substanța este mai concentrată spre compartimentul unde este mai diluată. Pentru ca un medicament să difuzeze prin membranele biologice el trebuie să fie liposolubil adică să se dizolve în lipide deoarece membrana celulară este formată dintr-un strat bimolecular fosfolipidic traversat de pori apoși de dimensiuni mici.

slide 15:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html Filtrarea se face tot fără consum de energie și în sensul gradientului de concentrație ca și difuziunea pasivă. Ea însă presupune trecerea medicamente- lor prin porii apoși ai membranelor. De această dată trec molecule medicamen- toase hidrosolubile și în general de dimensiuni mici.

slide 16:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html 12 FARMACOLOGIE PENTRU MEDICINA DENTARĂ Transportul activ se face cu ajutorul unei molecule transportatoare specifice care formează un complex cu medicamentul și îl transportă de pe o parte în cea- laltă a membranei. Trecerea se face cu consum de energie chiar împotriva gradi- entului de concentrație și are un caracter saturabil adică există un număr maxim de molecule care pot fi transportate. Difuziunea facilitată este o formă aparte de transport activ realizat în sen- sul gradientului de concentrație. Pinocitoza este o formă rară de transport care constă în formarea la exterio- rul celulelor a unor vezicule care înglobează medicamentul. Acestea se internali- zează cu eliberarea medicamentului în interiorul celulei. Absorbția presupune anumite particularități în funcție de calea de adminis- trare. Cel mai des medicamentele se administrează pe cale orală sau intern prin înghițire. În rest ele se pot administra parenteral adică injectabil pe cale intrarec- tală prin inhalație sau prin aplicare locală pe tegumente sau mucoase. Un parametru larg utilizat care caracterizează absorbția este biodisponibili- tatea. Aceasta reprezintă procentul de medicament din cantitatea administrată disponibil pentru acțiune adică ajuns în circulația sistemică. Se consideră că pen- tru administrarea intravenoasă biodisponibilitatea este de 100. Când are valori mai mici de 100 înseamnă că au apărut pierderi în procesul de absorbție – fie dis- trugerea medicamentului la locul administrării fie absorbție incompletă medi- camente parțial polare fie metabolizarea medicamentului la prima trecere prin ficat fenomen de prim pasaj hepatic. Concentrațiile plasmatice ale medicamentelor care reflectă de fapt biodispo- nibilitatea acestora variază în funcție de calea de administrare a acestora. Cele administrate intravenos vor determina rapid concentrații plasmatice mari ale me- dicamentelor egale cu cantitatea administrată iar acestea vor fi mai mari decât în cazul injectării intramusculare sau a administrării pe cale orală. Factorii care influențează de fapt nivelul concentrațiilor serice și viteza obținerii lor depind de fluxul sangvin local precum și de obstacolele de la locul administrării. De aceea pentru a obține concentrații serice terapeutice dozele administrate oral trebuie să fie mai mari decât cele parenterale. Administrarea orală este cea mai larg folosită deoarece este comodă se poate face de către bolnav însuși și nu necesită personal calificat. Prezintă în general un risc de reacții adverse incomparabil mai mic decât injectarea. Sunt cazuri în care administrarea orală nu este posibilă din cauza unor factori care țin fie de bolnav nu cooperează la tratament este comatos varsă etc. fie de medicament nu se absoarbe pe cale orală sau este inactivat în tubul digestiv adică nu mai ajunge în sânge într-o formă activă pentru acțiune. După înghițire unele medicamente se absorb în stomac și acestea sunt în general moleculele acide la care în aciditatea gastrică predomină forma liposolubilă absorbabilă. Locul principal de absorbție

slide 17:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html al medicamentelor este însă intestinul subțire în special prima parte duoden și jejunul proximal care are o suprafață mare de absorbție datorită vilozităților și o circulație bogată. În general se absorb medicamentele liposolubile sau nepola-

slide 18:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html Farmacologia generală 13 re și anume acizii sau bazele slabe. Cele polare neliposolubile nu se absorb din in- testin de aceea nu sunt active după administrare orală. Factorii care influențează absorbția medicamentelor după administrarea ora- lă și implicit biodisponibilitatea țin pe de o parte de forma farmaceutică a medi- camentului în sine iar pe de altă parte de alți factori cum ar fi alimentele admi- nistrate concomitent. Acestea întârzie sau micșorează absorbția așa cum sunt produsele lactate care formează chelați neabsorbabili cu tetraciclinele sau cu să- rurile de fier. Uneori administrarea imediat după mese este favorabilă pentru me- dicamentele iritante gastric cum ar fi aspirina sau alte antiinflamatorii – antireu- matice. Unele medicamente sunt inactivate de aciditatea gastrică ex. Penicilina G heparina altele de enzimele sucurilor digestive catecolaminele sunt distru- se de sulfatazele intestinale. În ceea ce privește forma farmaceutică cel mai rapid și mai complet se absorb soluțiile și alte forme lichide siropuri poțiuni etc.. De aceea uneori este reco- mandată dizolvarea comprimatelor în apă înainte de a fi administrate ex. aspi- rina sau comprimatele efervescente. Dintre comprimate cele micronizate au o absorbție superioară celor obișnuite. Există anumite capsule care eliberează lent substanța activă prelungindu-i absorbția și implicit durata de acțiune. Ele se nu- mesc „preparate retard“ sau cu eliberare prelungită. După absorbție de la nivel gastric sau intestinal molecula de medicament este captată de sistemul port și transportată la ficat unde suferă un metabolism de prim-pasaj hepatic. Cu această ocazie medicamentul poate fi activat inacti- vat sau transformat într-un metabolit cu același efect sau cu efect toxic. Aceste transformări suferite pot influența biodisponibilitatea medicamentului respectiv. Administrarea injectabilă se poate face pe diverse căi: intramuscular intra- venos uneori intraarterial intrarahidian în seroase și articulații subcutanat. Este calea de administrare care se alege în situații de urgență în special injectarea in- travenoasă care este utilizată în cazul pacienților necooperanți intraoperator sau pentru medicamentele care nu sunt eficace pe cale orală. Deoarece prezintă un risc potențial mai mare decât pentru alte căi de administrare injectarea unei anumite substanțe trebuie făcută cu grijă și discernământ în general sub suprave- ghere medicală mai ales în cazul unor medicamente cu risc mare cum ar fi adre- nalina efedrina aminofilina digoxina. Injectarea acestora se face intravenos sub formă diluată foarte lent în decurs de 10-20 minute. În orice caz nici o substanță nu se introduce pe cale intravenoasă în mai puțin de 1 minut timp necesar dizol- vării medicamentului în volumul sangvin. De asemenea nu se injectează intrave- nos decât soluțiile apoase ce conțin medicamente hidrosolubile nu și suspensi- ile sau soluțiile uleioase deoarece există riscul apariției unei embolii. Suspensiile și soluțiile uleioase sunt forme farmaceutice care după injectarea intramuscula- ră realizează un depozit la locul injectării din care substanța activă trece treptat în sânge realizând o concentrație plasmatică constantă pe o perioadă mai lungă de timp. Un exemplu în acest sens îl constituie Moldaminul. Dacă anumite soluții

slide 19:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html sunt iritante ele se injectează intramuscular profund diluate în ser fiziologic sau alți diluanți specifici. Solubilitatea în apă sau in lipide nu influențează în mod esențial absorbția după administrarea injectabilă intramusculară sau subcutanată

slide 20:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html 14 FARMACOLOGIE PENTRU MEDICINA DENTARĂ deoarece moleculele de medicament se depozitează în vecinătatea capilarelor și pot difuza ușor printre celulele endoteliale de la acest nivel. Medicamentele administrate pe cale sublinguală sau injectate în mucoasa orală ocolesc de fapt primul pasaj hepatic având un efect rapid și intens sistemic sau local. Aceasta se datorează vascularizației bogate de la nivelul mucoasei bu- cale precum și faptului că sângele venos drenează direct în vena cavă superioa- ră ocolind ficatul. Cel mai bine se absorb de la acest nivel substanțele liposolubile. Un exemplu binecunoscut este nitroglicerina care se administrează sub formă de comprimate sublinguale sau aerosoli bucali în crizele de angină pectorală. Administrarea rectală se utilizează pentru supozitoare sau medicamente condiționate sub formă de clisme cu efect de obicei local. Absorbția substanțelor active prin mucoasa rectală este lentă și relativ inegală cu o biodisponibilitate in- ferioară căii orale. Există avantajul că medicamentele ajung direct în vena cavă inferioară ocolind ficatul. Calea rectală se folosește atât pentru efecte sistemice cât și locale antihemoroidale antiinflamatorii purgative. Administrarea prin inhalație se aplică medicamentelor sub formă de aero- soli gaze sau vapori și poate urmări efecte locale sau sistemice. Se utilizează pen- tru acțiuni generale în anesteziologie precum și pentru acțiuni locale în afecțiuni nazale buco-faringiene sau respiratorii aerosolii presurizați dozați folosiți în tra- tamentul astmului bronșic. Aplicarea locală se poate face pe mucoase în general pentru efecte locale și mai rar sistemice – unii hormoni aplicați pe mucoasa nazală supozitoarele ad- ministrate intrarectal pentru efect antiinflamator sistemic sau ovulele vaginale conținând hormoni cu efect general. Mult mai des se utilizează administrarea direct pe mucoase nazală bucală rectală vaginală pentru acțiuni locale de tip antiseptic antimicrobian antimi- cotic antiinflamator anestezic etc. Ca forme farmaceutice se utilizează compri- mate pentru supt soluții aerosoli buco-faringieni. Tot pentru efecte locale se aplică pe piele diferite substanțe active înglobate în unguente creme paste mixturi soluții suspensii emulsii loțiuni spray-uri pu- dre folosite în diferite afecțiuni dermatologice. Chiar și utilizarea acestora trebu- ie făcută cu discernământ și la indicația medicului deoarece pot apărea efecte ne- dorite legate mai ales de absorbția sistemică a unor substanțe active din creme unguente ex. preparatele cu glucocorticoizi topici sau cu hormoni. În plus apli- carea cremelor pe leziuni cutanate crește riscul absorbției substanței active cu reacții adverse sistemice posibile. După absorbția în sânge medicamentele se pot distribui în lichidul extracelular interstițial și unele pătrund și intracelular. Distribuția este esențială deoarece ast- fel medicamentul ajunge la organul sau țesutul țintă unde își va realiza acțiunea. Sunt anumiți factori care influențează distribuția tisulară a substanțelor active cum ar fi liposolubilitatea permite traversarea membranelor biologice perfu-

slide 21:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html zia cu sânge a diferitelor țesuturi cu cât este mai mare cu atât medicamentul va ajunge în concentrație mai mare la acel nivel sau legarea moleculelor de medica- ment de proteinele plasmatice. În general medicamentele circulă în sânge legate

slide 22:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html Farmacologia generală 15 de proteinele plasmatice în majoritate albumine dar și de globuline. Legarea este reversibilă adică moleculele medicamentoase se desfac rapid de pe proteine de- oarece forma liberă este în echilibru cu forma legată. Doar forma liberă este acti- vă și poate pătrunde prin membrane în țesuturi pentru a-și realiza acțiunea și de asemenea se poate excreta renal. În cazul administrării concomitente de medicamente care se leagă în proporție mare de aceleași proteine apare fenomenul de deplasare reciprocă de pe aceste proteine cu creșterea efectului farmacodinamic. Pentru o anumită substanță medicamentoasă este important de știut dacă aceasta se distribuie în creier adică dacă traversează bariera hematoencefalică pentru că doar în acest mod are acțiune pe sistemul nervos central. De asemenea trecerea unei anumite substanțe de la mamă la embrion sau făt este condiționată de traversarea barierei fetoplacentare informație importantă pentru alegerea medicamentelor care se pot administra în timpul sarcinii. Unele medicamente se depozitează în anumite țesuturi și organe cum ar fi țesutul adipos grăsimea pentru substanțele intens liposolubile ex. anestezice- le generale sau oasele pentru tetracicline. Pot apărea astfel reacții adverse loca- le sau poate crește timpul cât ele persistă în organism deoarece ele se eliberează lent din țesutul adipos cu consecințe nedorite. Un parametru care oferă date informative privind distribuirea medicamentului în organism este volumul aparent de distribuție. În funcție de valoarea sa se poate aprecia în care compartiment al organismului s-a distribuit medicamentul plasmă – 3 l sânge total – 55 l compartiment extracelular – 12 l volum lichidian total – 42 l aceste valori sunt valabile pentru un subiect de 70 kg. Dacă se obțin valori peste volumul întregului lichid din corp se poate aprecia că medicamentul realizează depozite în organism. Eliminarea medicamentelor din organism înseamnă de fapt îndepărtarea for- mei active a acestora din torentul circulator și se face în majoritatea cazurilor prin metabolizare hepatică și/sau excreție renală. Procesul de metabolizare biotransformare a medicamentelor se desfășoară în principal în ficat și mai puțin în sânge sau în mucoasa digestivă. Metabolizarea se realizeaza de către enzimele microzomiale care sunt concentrate în vezicule în interiorul reticulului endoplasmic celular. Sunt interesate mai ales substanțele liposolubile care pot pătrunde în hepatocit și care în urma proceselor metabo- lizante se transformă în molecule mai polare adică neliposolubile care astfel se pot elimina renal. Metabolizarea medicamentelor se face de obicei în 2 faze. Într-o primă fază au loc procese de oxidare reducere sau hidroliză în urma cărora rezultă compuși mai activi din punct de vedere chimic dar nu și farmacologic. Această fază se desfășoară în sistemul reticulo-endotelial sub acțiunea enzimelor microzomia- le.

slide 23:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html Într-o a doua fază care are loc în special în citoplasma hepatocitelor compușii din prima fază suferă un proces de sinteză prin reacții de conjugare sulfo- glu- curono-conjugare.

slide 24:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html 16 FARMACOLOGIE PENTRU MEDICINA DENTARĂ Prin metabolizare se realizează de cele mai multe ori bioinactivarea sau trans- formarea substanțelor active în substanțe inactive biologic. Sunt situații mai rare însă în care unele medicamente sunt inactive ca atare promedicamente ele nece- sitând activarea la nivel hepatic. Un exemplu este prednisonul un derivat glucocor- ticoid care fiind inactiv ca atare necesită activare în ficat. Nu se poate administra local pe tegumente sau mucoase sau intraarticular pentru efecte antiinflamatorii locale deoarece este inactiv ca atare. La fel codeina este convertită după meta- bolizare în morfină care este activă biologic. Alte molecule sunt active ca atare dar prin metabolizare hepatică se pot transforma în metaboliți cu altă acțiune far- macologică. Un exemplu îl constituie meperidina care are efect analgezic al cărei metabolit normeperidina este un stimulant al SNC. Principalele enzime care par- ticipă la metabolizarea medicamentelor aparțin superfamiliei citocromului P450 CYP. Cele mai importante familii ale CYP sunt CYP3A4 si CYPA2D6. Activitatea acestor enzime poate fi modificată în sens stimulator sau inhibitor de anumite medicamente. Se descrie fenomenul de inducție enzimatică adică de stimula- re a activității cu creșterea acțiunii metabolizante a acestor enzime. Multe medi- camente au efect inductor enzimatic dintre care sunt de menționat barbituricele fenobarbitalul etc. unele antiepileptice fenitoina carbamazepina rifampici- na spironolactona. Asocierea substanțelor inductoare enzimatice cu alte medica- mente le stimulează acestora din urmă metabolizarea le scade nivelul plasmatic și deci eficacitatea. Un exemplu în acest sens ar fi asocierea rifampicinei utilizată ca antituberculos și nu numai cu anticoncepționalele orale. Va rezulta după mai multe zile de tratament combinat o favorizare a metabolizării estrogenului din asociația estro-progestativă cu risc de apariție a unei sarcini nedorite. În sens contrar se produce fenomenul de inhibiție enzimatică adică de in- hibare a activității metabolizante enzimatice. Folosirea unui inhibitor enzimatic va determina creșterea nivelurilor plasmatice ale medicamentelor asociate cu risc crescut de reacții toxice prin supradozare. Dintre medicamentele inhibitoa- re enzimatice sunt de menționat cimetidina ranitidina omeprazolul metronida- zolul ketoconazolul fluconazolul itraconazolul eritromicina claritromicina etc. Având în vedere că sediul principal de metabolizare a medicamentelor este fi- catul dacă acesta devine insuficient pot apărea deficiențe în metabolizarea me- dicamentelor cu risc toxic. De aceea la bolnavii cu afecțiuni hepatice hepatită cronică ciroză etc. se reduce dozajul sau chiar se evită medicamentele care se epurează prin metabolizare hepatică. Excreția urinară este o cale esențială de eliminare a moleculelor hidrosolu- bile rezultate fie din procesul de metabolizare hepatică fie existente ca atare în sânge. Filtrează glomerular medicamentele care au molecule de dimensiuni mici precum și cele care nu sunt legate de proteinele plasmatice. Deoarece au mole- cule hidrosolubile medicamentele deja filtrate deci prezente în tubii contorți nu vor suferi procese de reabsorbție tubulară ajungând să se elimine aproape toată cantitatea care a filtrat glomerular. Unele medicamente se excretă prin fenome-

slide 25:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html ne de secreție tubulară procese care implică mecanisme transportoare specifice. Pentru medicamentele a căror modalitate principală de epurare o constitu- ie excreția renală este esențială prezența unei funcții renale neafectate adică a

slide 26:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html Farmacologia generală 17 unei filtrări glomerulare normale. Exemple semnificative ar fi aminoglicozidele gentamicina amikacina etc. care sunt indicate în diverse infecții renale deoa- rece se elimină în totalitate și sub formă activă pe cale urinară. În aceste situații orice grad de insuficiență renală va impune o reducere corespunzătoare a doza- jului acestor medicamente pentru a nu apărea reacții toxice prin supradozare. Medicamentele liposolubile se elimină puțin prin excreție urinară. Pe de o parte se leagă în proporție mare de proteinele plasmatice și nu pot filtra glomerular. Pe de altă parte fiind liposolubile se reabsorb la nivelul tubilor contorți astfel încât doar o mică parte din cantitatea filtrată glomerular ajunge în urină. Din această cauză medicamentele liposolubile suferă inițial un proces de metabolizare hepati- că după care sunt transformate în produși hidrosolubili care se pot excreta renal. Excreția renală poate fi și ea supusă unor interacțiuni semnificative între mo- leculele care filtrează glomerular în proporție mare în același timp. Modificarea pH-ului urinar se folosește în caz de intoxicații medicamentoase ca o metodă de stimulare a eliminării toxicului din organism. Astfel în intoxicația cu acizi cum ar fi acidul acetilsalicilic aspirina se alcalinizează urina. Va crește proporția for- mei ionizate de salicilați care nu se mai reabsoarbe tubular ci se va excreta în proporție mai mare. Din contră în intoxicația cu baze cum ar fi amfetamina un psiho-stimulent sau imipramina un antidepresiv se acidifică urina tot pentru a crește excreția urinară a toxicului. În principiu medicamentele hidrosolubile se elimină predominant prin excreție urinară iar cele liposolubile în special prin metabolizare hepatică. Ficatul poa- te metaboliza complet anumite medicamente la prima trecere a acestora prin așa- numitul fenomen de prim pasaj hepatic. Medicamentele care suferă acest fe- nomen de prim-pasaj hepatic sunt de obicei inactive dacă se administrează pe cale orală deoarece trec din circulația portală direct în ficat unde sunt aproape com- plet metabolizate și inactivate. În afară de excreția urinară și metabolizarea hepatică există și alte căi mino- re de eliminare a medicamentelor cum ar fi saliva laptele matern respirația fanerele păr unghii. Aceste căi de eliminare sunt importante terapeutic elimi- narea prin unghii a antimicoticelor le face utile în tratarea sistemică a ciupercilor unghiilor sau toxicologic eliminarea prin laptele matern poate avea consecințe nedorite la sugar. Excreția salivară a medicamentelor a fost dovedită pentru multe medica- mente cum ar fi amfetamina lidocaina litiul teofilina unele antiepileptice fe- nitoina diazepamul etosuximida propranololul metilprednisolonul digoxina unele antibiotice etc. Trecerea medicamentelor în salivă se realizează în princi- pal prin difuziune simplă fiind interesate mai ales cele cu liposolubilitate mare la pH- ul plasmatic și salivar. Concentrația salivară a unor medicamente poate fi fo- losită pentru monitorizarea terapiei mai ales în cazul tratamentelor de lungă du- rată cu antiepileptice teofilină antiinflamatorii sau litiu.

slide 27:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html Timpul necesar reducerii la jumătate a concentrației plasmatice a medica- mentelor din organism se numește timp de înjumătățire T1/2 și are o valoare

slide 28:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html 18 FARMACOLOGIE PENTRU MEDICINA DENTARĂ constantă pentru o anumită substanță medicamentoasă care se elimină după o cinetică de ordinul I. În cinetica de ordinul I eliminarea medicamentului este exponențială fiind direct proporțională cu cantitatea de medicament din orga- nism. După un timp egal cu de 4 ori timpul de înjumătățire concentrația plasma- tică a unui astfel de medicament este practic nulă ceea ce înseamnă că acesta s-a eliminat complet din organism. Cunoașterea valorii timpului de înjumătățire a unui medicament este utilă atât pentru stabilirea intervalului de timp după care medicamentul respectiv este complet eliminat din plasmă dar și pentru ghida- rea schemei terapeutice și de dozaj în vederea menținerii stabile a concentrațiilor plasmatice de echilibru. După cum se știe acestea sunt atinse dupa un interval de timp egal cu de 4 ori timpul de înjumătățire dacă dozele de medicament se admi- nistrează la un interval egal cu T1/2. În unele cazuri T1/2 poate prevede durata de acțiune a unui medicament de exemplu în cazul digitalicelor. Orice afectare a funcției renale sau hepatice poate crește T1/2 cu scăderea clearance-ului unui medicament. La persoanele de peste 65 de ani acesta poate fi redus cu până la 50. Unele substanțe în speță alcoolul se elimină după o cinetică de ordinul 0 in care cantitatea de medicament eliminată în unitatea de timp este constantă indiferent de cât medicament există în organism. Eliminarea respectivei substanțe durează cu atât mai mult cu cât există o cantitate mai mare de medicament în organism. 16.2. Farmacodinamia generală Farmacodinamia este acea parte a farmacologiei care studiază efectele și me- canismele de acțiune ale medicamentelor la nivelul sistemelor biologice. Orice substanță activă în speță un medicament produce într-un sistem biolo- gic o acțiune sau un efect prin interacțiunea specifică sau nespecifică cu o celu- lă țesut sau organ. Studiul farmacodinamiei unui anumit medicament se face plecând de la rezul- tatul acțiunii sale la nivel molecular și celular dar efectele medicamentului asu- pra organismului ca un întreg se datorează nu numai acțiunii sale moleculare ci și modificării controlului funcțional nervos umoral sau hormonal al structurii receptoare respectiv efectoare. Efectul unei substanțe asupra unui sistem biologic este dependent de doză fig. 1.1. Se poate astfel stabili o relație doză-efect în care efectul este cu atât mai intens cu cât doza este mai mare până când se obține un efect maxim. Acesta re- prezintă de fapt intensitatea de acțiune a unui medicament. Dacă se reprezintă semilogaritmic relația doză-efect se va obține o curbă sigmoidă fig. 1.2 în care se poate figura intensitatea de acțiune a unui medicament prin proiecția pe ordo-

slide 29:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html nată verticală a înălțimii curbei.

slide 30:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html Farmacologia generală 19 100 50 0 05 Doză Fig. 1.1. Relația doză-efect a unei substanțe medicamentoase. 100 50 0 0001 001 01 1 DE 50 Log doză Fig. 1.2. Reprezentarea logaritmică a relației doză-efect pentru o substanță medicamentoasă DE 50 – doza eficace 50. Un alt parametru care se descrie pentru un medicament este potența care re- prezintă de fapt domeniul dozelor sale eficace fiind figurată prin proiecția curbei pe abcisă orizontală. Potența unui medicament este cu atât mai mare cu cât sunt necesare doze mai mici pentru a obține un anumit efect. Cu alte cuvinte medica- mentele potente vor putea atinge o intensitate maximă de acțiune la doze mai mici Efect Efect Potență Intensitate

slide 31:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html decât altele. Aprecierea potenței unui medicament se poate face ținând cont de valoarea dozei care produce o jumătate 50 din efectul maxim al substanței re- spective doză notată cu DE 50. fig. 1.2.

slide 32:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html 20 FARMACOLOGIE PENTRU MEDICINA DENTARĂ În general există medicamente care au aceeași intensitate de acțiune cur- bele lor sigmoide doză-efect ating aceleași valori maxime dar au potențe dife- rite sunt active în doze diferite. Aceste medicamente se deosebesc de fapt prin afinitatea lor pentru receptorii farmacologici. Aceștia sunt molecule endoge- ne macromolecule proteice care leagă în mod specific anumite substanțe acti- ve cu care formează complexe. Formarea acestor complexe este posibilă datori- tă existenței pe suprafața macromoleculei receptoare a unui situs receptor pe care se poate lega stereospecific molecula endogenă sau exogenă medicament. Capacitatea unui medicament de a se lega specific de un receptor reprezin- tă afinitate și este esențială pentru formarea complexului medicament-receptor. Legăturile sunt în majoritatea cazurilor labile ceea ce permite medicamentului să se lege și să se desfacă de pe receptori foarte repede. Substanțele care se fixea- ză pe receptori se comportă diferit. Unele se cuplează cu receptorii adică au afi- nitate pentru aceștia și îi activează producând un efect farmacologic. Această activare semnifică existența unei activități intrinseci. Substanțele care au afi- nitate și activitate intrinsecă se numesc agoniste ale receptorilor farmacologici. Alte substanțe se fixează pe receptori deci au afinitate dar nu îi acționează adică nu au activitate intrinsecă. Acestea sunt antagoniste sau blocante. Dacă două substanțe au afinitate pentru aceeași populație de receptori ele intră în competiție între ele pentru sediul de legare de pe macromolecula receptoare și devin antago- niste competitive. În această competiție „învinge“ substanța a cărei concentrație și respectiv afinitate pentru receptorul respectiv este mai mare. Fenomenul de antagonism competitiv este important pentru antagonizarea acțiunii unui medi- cament sau blocarea unui eventual efect toxic antidotism. Există și antagoniști necompetitivi care acționează pe populații diferite de receptori. Este descrisă și o altă categorie de substanțe agoniste și anume agoniștii parțiali care la doze mici au afecte agonist iar la doze mari efect antagonist. Comparativ cu agoniștii deplini agoniștii parțiali produc un efect de o intensitate mai mică datorită unei activități intrinseci mai mici. În prezența agonistului de- plin agonistul parțial poate avea un efect antagonist. Receptorii farmacologici sunt macromolecule proteice preformate în orga- nism cu structuri morfofuncționale diverse de mici dimensiuni fiind localizați fie în membrana celulară – receptori membranari fie intracelular – în citoplasmă și respectiv în nucleu. În general macromoleculele receptoare sunt de 4 tipuri struc- turale: receptori – canale ionice receptori enzimatici receptori cuplați cu proteinele G receptori în serpentină și receptori nucleari. Receptorii canale ionice sunt structuri transmembranare de tip polipeptidic care străbat structura lipidică a membranei de 4 sau 5 ori și includ sau mărginesc un canal ionic de sodiu potasiu calciu clor etc.. Exemple de astfel de receptori sunt: receptorul colinergic nicotinic pentru acetilcolină care este un canal pentru sodiu sau receptorul GABA care include un canal pentru clor. Acționarea situsu- rilor de legare ale canalului determină în general deschiderea acestuia cu depo-

slide 33:

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html larizare și excitație prin pătrunderea ionilor respectivi. Uneori poate apărea chiar hiperpolarizare și inhibiție cum se întâmplă pentru canalele de clor sau de pota- siu sau chiar închiderea canalului cu blocarea transmisiei impulsului. Perioada

authorStream Live Help