interdisciplinaritat ea

Views:
 
Category: Entertainment
     
 

Presentation Description

No description available.

Comments

Presentation Transcript

Slide 1: 

TEMA CERCULUI PEDAGOGIC AL PROFESORILOR DE GEOGRAFIE CENTRUL METODIC TECUCI "DIDACTICĂ APLICATĂ" "INTERDISCIPLINARITATEA - strategie didactică a corelaţiilor între discipline" Profesor: CORPACI PARASCHIVA TECUCI COLEGIUL NAŢIONAL "CALISTRAT HOGAŞ"

Slide 2: 

Data: Clasa: a VII-a Unitatea de învăţare: „AMERICA - REGIUNI ŞI ŢĂRI” Lecţia: „BRAZILIA” Tema: „INTERDISCIPLINARITATEA – STRATEGIE DIDACTICĂ A CORELAŢIILOR ÎNTRE DISCIPLINE” În ştiinţa educaţiei contemporane se impune cu tot mai multă insistenţă concepţia interdisciplinară în cercetarea şi interpretarea fenomenului educaţional. Fără a fi o simplă fuziune a rezultatelor obţinute în cadrul diverselor discipline, această viziune interdisciplinară presupune valorificarea acestor rezultate prin elaborarea unei sinteze calitativ superioare privitoare la educaţie în ansamblul său, precum şi la diferite aspecte concrete ale ei. Interdisciplinaritatea impune depăşirea unor graniţe, eliminarea unor cadre rigide, ca domenii exclusive ale unei discipline, transferul de rezultate de la o disciplină la alta, în vederea unei explicări mai profunde a fenomenelor, realizându-se astfel o coordonare a diverselor unghiuri de vedere în locul predominării unuia dintre ele. Ideea de interdisciplinaritate tinde să devină o „idee centrală” a procesului de cunoaştere şi transformare a realităţii. Progresul acestei idei şi consecinţele ce derivă din ea, constituie un element obiectiv al etapei actuale de dezvoltare a ştiinţei şi practicii umane.

Slide 3: 

Rezultată şi ca reflex al diferenţierii şi adâncirii cunoştinţelor, al apariţiei unor domenii de legătură, interdisciplinaritatea constituie în primul rând o încercare de a reda unitatea ştiinţei în ansamblul ei, ca reflectare a unităţii realităţii obiective. Consecinţa acestei idei este că interdisciplinaritatea trebuie înţeleasă ca o modalitate importantă de a construi la elevi imaginea caracterului unitar al realităţii. Deoarece, actul de cunoaştere (de învăţare) este, în esenţă, unitar, iar realitatea obiectivă înconjurătoare este de asemenea unitară, rezultă că sensul interdisciplinarităţii în învăţământ este tocmai de a promova acele laturi care favorizează dezvoltarea la elevi a unei gândiri unitare, integratoare, a metodologiei de cercetare a realităţii şi de a oferi premisele înţelegerii realităţii ca întreg. Rezultă că între obiectivele generale ale învăţământului (inclusiv ale predării geografiei) trebuie să fie incluse şi formarea la elevi a unei metodologii de investigare a realităţii, dezvoltarea unei gândiri integratoare şi construirea unei imagini unitare asupra realităţii. Deşi termenul de „interdisciplinar” este din unele puncte de vedere destul de impropriu – lăsând să se înţeleagă sensul de „între” discipline – s-a impus în vorbire într-o asemenea măsură încât nu se mai poate renunţa la el. Prin „caracterul interdisciplinar al învăţământului” trebuie să înţelegem, în funcţie de cele arătate mai sus, un învăţământ care să creeze elevilor imaginea unităţii realităţii, să le formeze o metodologie unitară de cercetare a acestei realităţi şi să le dezvolte o gândire integratoare, unitară, sistemică. În predarea geografiei, problema se pune de a identifica toate posibilităţile oferite de conţinut şi procesul de învăţământ, care să favorizeze înţelegerea caracterului unitar al realităţii, să ducă la formarea unei metodologii complete de investigare a realităţii, iar pe plan intelectual să permită dezvoltarea unei gândiri sistemice şi creatoare. Corelarea cunoştinţelor dintre diferitele discipline de învăţământ şi predarea lor într-un sens interdisciplinar contribuie la sporirea eficienţei procesului de învăţământ în ansamblul său.

Slide 4: 

Predarea geografiei în actuala structură, pune în evidenţă numeroase legături cu cunoştinţe de biologie, învăţate în anii anteriori sau în acelaşi an. Cunoştinţele de biologie pot fi utilizate drept fond aperceptiv pentru înţelegerea şi însuşirea cunoştinţelor de geografie; reluarea lor implică adâncirea şi extinderea unor aspecte specifice geografiei. În predarea - învăţarea lecţiei „Brazilia”, se poate propune elevilor, oral, să identifice pe baza hărţii din manual, nu numai zonele de vegetaţie, ci să precizeze mai în amănunte speciile vegetale şi fauna caracteristică. Se pot folosi cu succes atlasele botanice şi zoologice, aflate în dotarea bibliotecilor şcolare, sau chiar a elevilor. Plecând de la faptul că Brazilia cuprinde cea mai mare parte a pădurilor ecuatoriale amazoniene, se exemplifică şi se consolidează, cu ajutorul atlasului botanic, componenţa selvasului (supranumit şi „iadul verde” deoarece sunt cele mai dese păduri din lume, cu cea mai mare diversitate de plante şi animale). Din cele foarte multe specii vegetale dispuse etajat, se pot enumera: arborele de cauciuc, arborele de chinină, palisandrul, bambusul, arborele de cacao, arborele de lapte, diferite specii de palmieri, abanosul, un număr foarte mare de liane, epifite, orhidee, ferigi, ciuperci uriaşe, iar în regiunile litorale – vegetaţia de mangrove şi multe altele. Viaţa animală, ca şi cea vegetală, este extrem de bogată – numeroase specii de maimuţe, specii de reptile, specii de batracieni, specii de păsări, insecte – unele încă neidentificate, ş.a. Se identifică pe atlasul zoologic speciile de animale care populează Amazonia. Altă zonă de vegetaţie a Braziliei este savana, numită campos, în Podişul Braziliei – vegetaţie ierboasă cu pâlcuri de copaci, şi caatinga, sau pădurile „uscate” din nordul Podişului Braziliei. Se localizează pe harta Braziliei din manual, se identifică în atlasele botanice aceste formaţiuni vegetale şi se completează cu fauna (cerbul cenuşiu, şarpele boa, vulpea de câmp, jaguarul, puma, porcul spinos, tapirul, nandu, ş.a.). Tot din atlasele botanice se identifică şi plantele de cultură, specifice Braziliei, mai ales că unele dintre ele nu se cultivă în ţinuturile temperate: trestia de zahăr, arborele de cafea, arborele de cacao, tutunul, soia, ş. a.

Slide 5: 

O legătură evidentă se înregistrează între disciplinele geografie şi fizică. În predarea noţiunilor referitoare la Brazilia, se aprofundează unele fenomene fizice studiate la ambele discipline, cum ar fi: -analiza elementelor climatice,transformările de stare ale apei în circuitul acesteia în natură; -dinamica maselor de aer cu presiune atmosferică diferită; -proprietăţile apelor marine (salinitate, densitate); -producerea mareelor şi a fenomenului pororoca de la vărsarea Amazonului în Oceanul Atlantic. În nordul Braziliei, în Bazinul Amazonului, clima este ecuatorială; în această zonă de activitate a calmelor , evaporaţia este foarte mare, datorită temperaturilor medii anuale de 250 – 270C şi cu amplitudini termice foarte mici; de asemenea au loc condensări la altitudine şi ploi bogate în a doua parte a zilei, deci, precipitaţiile sunt bogate tot timpul anului. Ca urmare a acestor condiţii climatice, vegetaţia este foarte bogată. În jumătatea sudică a Braziliei, clima este în cea mai mare parte subecuatorială. Se poate cere elevilor să reactualizeze şi să aprofundeze formarea vânturilor – alizee; ele se formează datorită deplasării aerului din zonele maximelor tropicale către zonele minimelor ecuatoriale. Cauza mişcărilor maselor de aer este diferenţa de presiune dintre două zone ale atmosferei; presiunea înaltă (maximă) înseamnă surplus de aer, în timp ce presiunea joasă (minimă) înseamnă lipsă de aer. Tendinţa generală este aceea de egalizare a presiunilor, adică de trecere a aerului din zonele cu presiune mare în cele cu presiune mică. Alizeele sunt vânturi permanente care bat între 300 şi 50 latitudine N şi S. Ele sunt vânturi calde şi secetoase, când bat dinspre uscat, şi calde şi umede când bat dinspre ocean. Datorită acestui aspect, în SE Braziliei clima este tropical – umedă, alizeele bătând dinspre Oc. Atlantic, aducând precipitaţii bogate. În emisfera N, alizeele bat dinspre NE către SV, pe când în cea S bat dinspre SE către NV; deviaţia lor de la direcţia N – S este o consecinţă a mişcării de rotaţie a Pământului.

Slide 6: 

Producerea mareelor reprezintă alte noţiuni comune geografiei şi fizicii. Se pot relua explicaţiile în acest sens datorită faptului că mareele se manifestă spectaculos la vărsarea Amazonului în Oc. Atlantic (fenomenul este numit „pororoca”). Mareele reprezintă o consecinţă a atracţiei exercitate de Lună şi de Soare, în conformitate cu legea atracţiei universale. Atunci când Luna se află la meridianul locului, aşadar când atracţia ei este cea mai puternică, face ca suprafaţa oceanului să se ridice, determinând un val de flux. Acelaşi lucru se întâmplă şi la meridianul opus, de partea cealaltă a Globului, întrucât Luna acţionând asupra centrului Pământului, micşorează forţa de gravitaţie a acestuia şi apa oceanică se ridică, de asemenea, în flux. După ce partea Pământului orientată spre Lună iese de sub influenţa acesteia, apele se retrag, se produce refluxul, redevenind emerse uscaturile acoperite cu apă în timpul fluxului. La vărsarea Amazonului în ocean, în marele estuar prin care acesta se varsă, cursul apelor se întoarce dinspre gura de vărsare spre izvoare, datorită: - presiunii mai mari ale apelor marine sărate, acestea având şi o densitate mai mare, izbindu-se de apele dulci ale fluviului, le ridică într-un val uriaş ce avansează în sens contrar direcţiei naturale de curgere. Valul atinge 4 – 5m înălţime şi se resimte în amonte, înaintează în sens invers pe distanţe între 800 şi 1000 km depărtare; - curentului litoral, respectiv Curentului Ecuatorial de Sud care se îndreaptă spre Golful Mexic. Este necesar să se reia explicaţiile acestor fenomene deoarece elevii le studiază în clasa a VII-a la fizică, chiar dacă le-au studiat la geografie în clasa a V-a, la acest nivel, noţiunile sunt dificile pentru ei.

Slide 7: 

De multe ori geografia apelează la metode de analiză, calcul şi exprimare matematică în redarea unor fenomene geografice cum ar fi: -transformări de scară la unele hărţi, din scară grafică în scară numerică şi invers; -calculul unor distanţe; -calculul densităţii medii a populaţiei; -ponderea populaţiei urbane şi rurale; -calculul bilanţului natural al populaţiei. P1 Se poate propune elevilor să transforme scara grafică a hărţii fizice a Braziliei, din manual, în scară numerică. Scara grafică a hărţii este un segment de 16 mm, echivalent cu 1000km. 0 1000km Elevii apelează la transformări matematice, din km în mm: 1000km = 1000 000 000mm Se aplică regula de trei simplă, învăţată la matematică, dar folosită destul de des în geografie: 16mm………………………….1 000 000 000mm 1mm……………………………x 1 000 000 000 x = = 62 500 000 16 - deci, scara numerică este 1 : 62 500 000

Slide 8: 

P2 Sau, se propune problema: Distanţa dintre extremitatea nordică şi cea sudică a Braziliei, este de 7,5cm pe harta manualului, cu scara de mai sus 1 : 62 500 000. Să se calculeze în km această distanţă. Elevul are două variante de rezolvare: I. 75 : 16 = 4,6875 , acesta este nr. care reprezintă de câte ori se cuprinde scara grafică în această distanţă N – S; se înmulţeşte cu 1 000 km (nr. de km corespunzător scării grafice) şi se obţine: 4,6875 x 1 000 = 4 687,5 - distanţa cerută în km II. Aplicând regula de trei simplă: 1mm………………………..62 500 000mm 75mm……………………….x x = 62 500 000 x 75 = 4 687 500 000 (mm) , se transformă în km, şi se obţine:4 687,5 km P3 Sau, pentru calculul densităţii medii a populaţiei, se foloseşte formula bine cunoscută: 185 000 000 loc Dens. medie = ≈ 21 loc / km2 8 512 000 km2

Slide 9: 

P4 Sau, calculul sporului natural, după formula cunoscută: N = 18,6 0/00 şi M = 7,9 0/00 Sporul natural = 18,6 0/00 – 7,9 0/00 = 10,7 0/00 (date – manualul Ed. Humanitas – cl. a XI-a) P5 Sau, probleme de genul: Ştiind că populaţia urbană a Braziliei este de cca 148 mil. loc, care este ponderea populaţiei urbane în totalul populaţiei ţării? Elevii pot rezolva problema, punând-o sub forma unei ecuaţii de gradul I, cu o necunoscută: Y 100 x 185 000 000 = 148 000 000 Y= 148 000 000 1 850 000 ≈ 80 (%) P6 Aglomeraţia urbană Sao Paulo, Rio de Janeiro şi Belo Horizonte, concentrează peste 40 mil locuitori. Ce procent deţine această concentrare urbană din populaţia Braziliei? Rezolvarea este asemănătoare cu a problemei de mai sus. Se obţine procentul peste 21 %

Slide 10: 

Relaţiile dintre geografie şi istorie, sunt de asemenea numeroase şi au un caracter biunivoc. Astfel, multe cunoştinţe de istorie se raportează la un spaţiu teritorial concret, reprezentat cartografic, de altfel manualele de istorie cuprind foarte multe hărţi cu repartiţia şi localizarea spaţială a diferitelor evenimente istorice. Putem spune astfel, că istoria şi-a însuşit foarte mult metoda de bază a geografiei, metoda cartografică. În sens invers, geografia utilizează numeroase date de istorie în explicarea unor fenomene social – economice. În predarea lecţiei „Brazilia” se pot cere elevilor cunoştinţe de istorie referitoare la întreg continentul american, sau poate la această ţară; cunoştinţele elevilor pot fi completate de profesor. După descoperirea Americii de către Cristofor Columb, din 1492, portughezul Pedro Alvares Cabral descoperă la 22 aprilie 1500 coasta Braziliei. Ulterior are loc colonizarea Braziliei de către Portugalia, aceasta convenind cu Spania ca partea de est a noului continent să fie sub stăpânirea sa. Brazilia este primul teritoriu din Lumea Nouă unde au fost aduşi sclavi negri din Africa (6 milioane negri între anii 1549 şi 1850) pentru munca pe plantaţii. Şi-a câştigat independenţa faţă de Portugalia în anul 1822, mai întâi ca monarhie, apoi, din 1889, ca republică. Un alt val de imigranţi, s-a înregistrat de către europeni, în prima jumătate a secolului XX (italieni, germani, spanioli, portughezi, ş. a.). În prezentarea acestor cunoştinţe se pot folosi hărţi istorice murale sau atlase istorice.

Slide 11: 

Datorită faptului că Brazilia a fost sub dominaţie portugheză, limba oficială este portugheza; acest stat reprezintă în prezent cea mai importantă concentrare de limbă portugheză din lume. Cunoştinţele de geografie pot fi corelate deci cu limba română. Se pot face referiri la familia lingvistică din care face parte limba portugheză. Toate limbile vorbite pe Terra se grupează în familii lingvistice. Familia lingvistică cu cei mai mulţi vorbitori este cea indo – europeană (vorbită de 2,8 mild. loc.) care are patru ramuri importante: ramura romanică, r. indo – iraniană, r. germanică şi r. slavă. Din ramura limbilor romanice fac parte limbile: italiana, franceza, spaniola, portugheza şi româna. Deci, limba română şi portugheză au la origine limba latină, vorbită de romani. La structura confesională a populaţiei Braziliei, se remarcă un procent majoritar al catolicilor, de 88%. Se poate face apel la noţiunile de religie studiate de elevi în legătură cu această ramură a creştinismului care este catolicismul. Creştinismul datează din a doua jumătate a secolului I e. n. şi are drept Carte de căpătâi – Biblia sau „Sfânta Scriptură” formată din Vechiul şi Noul Testament. În anul 1054 s-a produs cea mai mare ruptură în cadrul religiei creştine: apar două biserici, mai bine zis două religii creştine, una catolică (apuseană) şi alta ortodoxă (răsăriteană), fiecare dintre ele considerându-se cea adevărată, singura destinată de Dumnezeu să-i propage cuvântul.

Slide 12: 

O disciplină mai nouă care contribuie la diversificarea strategiilor de predare – învăţare la lecţiile de geografie o constituie informatica; aceasta este în strânsă legătură cu dotarea şcolilor cu calculatoare. Utilizarea calculatorului înlesneşte activitatea de predare a profesorului şi activitatea de învăţare a elevilor. Problematica pedagogică legată de această latură este cuprinsă în formule de felul: instruire asistată de calculator sau învăţarea asistată de calculator; cele două aspecte, instruirea şi învăţarea, sunt de fapt corelative, prima îl vizează cu precădere pe profesor, cea de-a doua, pe elev. Familiarizarea copiilor şi elevilor de la cea mai fragedă vârstă cu tehnicile de manipulare şi utilizare a calculatorului devine o practică curentă. Domeniile de utilizare a calculatorului în orice lecţie de geografie, ce vizează atât profesorul cât şi elevii, pot fi: -cercetarea documentară: calculatorul permite consultarea online a bibliografiei sau a documentelor în bibliotecile informatizate; -realizarea de exerciţii de instruire şi aplicare sub formă de jocuri pentru a învăţa, de exemplu, localizările sau coordonatele geografice; -prelucrări statistice şi/sau grafice de date; -prelucrări cartografice; -editarea de texte şi/sau documente; -simularea; -evaluarea. Accesând Internetul, se pot obţine foarte multe informaţii despre Brazilia, referitoare la hărţi, cifre, date, imagini, zone şi obiective turistice şi multe altele.

Slide 13: 

Relaţiile dintre geografie şi chimie, la nivelul clasei a VII-a sunt reduse; simbolurile chimice ale unor elemente, se întâlnesc pe harta resurselor de subsol, pe care elevii le pot identifica cu mai multă uşurinţă, acestea fiind asimilate şi la lecţiile de chimie. La tema pentru acasă, se poate propune elevilor, în mod facultativ, să realizeze o schiţă de hartă fizico – geografică a Braziliei, ocazie cu care elevii desfăşoară o muncă independentă, pentru dezvoltarea aptitudinilor practice, exersate în orele de educaţie plastică. Concluzii: Personal, consider că se pot desprinde consecinţe formative ale acestui mod de învăţare a geografiei prin cercetarea interdisciplinară. Pe lângă faptul că se realizează o sudură, o legătură permanentă a cunoştinţelor din diferite domenii, elevii sunt mobilizaţi la un studiu prin cercetare euristică. Documentarea, verificarea cunoştinţelor teoretice dobândite anterior, dobândirea de noi cunoştinţe din realitatea oferită de natură şi societate, căutarea de soluţii sau ipoteze, realizarea referatelor ştiinţifice, sunt atributele învăţării la nivelul reflexiei care asigură totodată şi fixarea sau consolidarea priceperilor şi deprinderilor de muncă intelectuală.

authorStream Live Help